ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3084/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 22 septembrie 1998, reclamanta SC Z.A. SA

Timișoara a chemat în judecată pe pârâta, filiala E.L. Timiș, pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la întocmirea protocolului de

predare primire a obiectivului transmis în patrimoniul reclamantei, respectiv,

centrala E.L. Timișoara Vest.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a

solicitat obligarea reclamantei să-și retragă obiecțiunile cu privire la

semnarea protocolului.

În cauză a fost introdus și Ministerul Industriilor

și Comerțului.

Prin sentința civilă nr. 719 din 7 mai 1999,

Tribunalul Timiș a respins acțiunea reclamantei și cererea reconvențională a

pârâtei.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 716

din 5 iulie 2000, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința civilă de mai

sus, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să încheie actul

adițional la protocolul nr. 3037 din 2 aprilie 1996, privind predarea primirea

centralei E.L. Timișoara Vest din patrimoniul R.E.N.E.L. București în

patrimoniul SC Z.A. SA Timișoara. Iar în caz de refuz, hotărârea ține loc de

act adițional, cu 320.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 6406 din 9 noiembrie 2001,

Curtea Supremă de Justiție a admis recursul pârâtei, a casat decizia de mai sus

și a trimis cauza spre rejudecare, întrucât nu s-a pronunțat asupra cererii

reconvenționale formulată în cauză de pârâtă.

După casare, prin decizia civilă nr. 52 din 11

septembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul reclamantei, ca

nefondat, menținând soluția instanței de fond.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești,

reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, trimiterea cauzei, spre

rejudecare, Curții de Apel, întrucât aceasta a judecat cauza fără îndeplinirea

procedurii legale de citare cu pârâtul, Ministerul Industriei și Comerțului

București, care a fost introdus în cauză, din oficiu, de instanță la data de 27

noiembrie 1998.

Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta

în continuare.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în

raport cu susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față, se

constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304

C. proc. civ.

În speță, se constată că pârâtul, Ministerul

Industriei și Comerțului, a fost legal citat pe parcursul judecării cauzei,

precum și în fața instanței de apel, la 5 iunie 2002, 26 iunie 2002 și 4

septembrie 2002, care a pronunțat ultima hotărâre ce se atacă, soluția

pronunțată nefiind de natură să-l prejudicieze în vreun fel.

În această situație, recursul reclamantei, care se

limitează numai la acest aspect procedural, se privește, ca nefondat, și va fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC Z.A. SA

Timișoara împotriva deciziei nr. 52 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 iunie

2003.