ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3018/2004

HOTĂRÂRE

23.04.2004

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3018/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 8 noiembrie 2000 reclamantul M.A.P. a chemat în judecată pe pârâții S.C. F. S.A. Cluj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și F.P.S. solicitând ca: aceștia să fie obligați a recunoaște că terenul cu nr.top. 5081/2 înscris inițial în CF nr.5555 Cluj și transcris ulterior în CF nr.120791, în suprafață de 72 stj.p., a fost trecut în proprietate de stat fără titlu; S.C. F. să fie obligată a-i preda această parcelă de teren, sau, a-i plăti echivalentul valoric; să se dispună dezlipirea respectivei parcele din nr.top. 5071, radierea acesteia din CF nr.120791 și reînscrierea în CF 5555.

Prin completarea de acțiune din 14 mai 2001 reclamantul a arătat, că F.P.S. și-a schimbat denumirea în A.P.A.P.S. și a solicitat rectificarea încheierii de carte funciară nr. 6007 din 24 martie 1999 din cartea funciară nr. 5555 Cluj, în sensul de a se reînscrie în foaia A. parcela cu nr. top.5081/1 de sub A.2.

În baza concluziilor raportului de expertiză tehnică-judiciară întocmit de expertul tehnic ing. B.N., la 6 iunie 2001 reclamantul a precizat acțiunea în sensul că, a solicitat ca APAPS să fie obligată a-i achita direct echivalentul bănesc al imobilului preluat de stat și anume echivalentul în lei la data plății a sumei de 22.310 USD și să se constate că Statul Român prin Ministerul Finanțelor are obligația de garanție a plății acestei sume.

Sesizat cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 387 din 10 octombrie 2001, prin care a admis în parte acțiunea reclamantului M.A.P. împotriva pârâților S.C. F. S.A. Cluj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și A.P.A.P.S. și în consecință:

A obligat pe pârâta APAPS să plătească în favoarea reclamantului suma de 640.273.700 lei cu titlu de despăgubiri;

A dispus rectificarea CF nr. 5555 Cluj Napoca în sensul că parcela cu nr.top.5081/1 se reînscrie sub A+2 și se radiază imobilul de sub A+3;

A respins acțiunea față de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și S.C. F. S.A. Cluj Napoca.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în primul rând, că imobilul înscris în CF nr.555 Cluj Napoca nr.ser.A+1, nr.top.5081, preluat de stat în anul 1957, a fost proprietatea antecesorului reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 710 din 21 ianuarie 1998 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă și irevocabilă, s-a constatat că reclamantul este succesorul proprietarului tabular M.I. și că nu au operat dispozițiile Decretului nr. 92/1950, imobilul fiind trecut fără titlu în proprietatea Statului Român. S-a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului Român și restabilirea situației anterioare de carte funciară și intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor, cu titlu de moștenire, ca bun propriu.

A mai reținut tribunalul, că imobilul cu nr.top.5081 în suprafață de 365 stj.p., după ce a trecut în proprietatea statului, a fost dezmembrat în nr.top.5081/1 casă și teren în suprafață de 290 stj.p., reînscris sub A+2 și, în nr.top.5081/2 teren în suprafață de 75 stj.p. care s-a transcris în CF 8180, alipit la nr.top.5071, înscris în prezent în CF 12751 în favoarea pârâtei S.C. F. S.A., această ultimă suprafață neputând fi recuperată de reclamant în natură, deoarece, așa cum s-a stabilit prin expertiza tehnică-judiciară efectuată în cauză, este ocupată de construcții, betonată și asfaltată S.C. F. S.A. fiind privatizată prin intermediul pârâtei APAPS.

În raport de prevederile art. 32

din Legea nr. 99/1999 și de situația reținută, tribunalul a obligat A.P.A.P.S. să-l despăgubească pe reclamant pentru suprafața de 290,95 mp ocupată de construcții și a dispus rectificarea CF 5555 Cluj Napoca în sensul reînscrierii parcelei cu nr.top.5081/1 sub A+2 și darierii de sub A+3. A respins acțiunea față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu motivarea că acesta, în baza Legii nr. 99/1999 garantează plata despăgubirilor, obligație care nu trebuie stabilită prin hotărâre judecătorească și, față de S.C. F. S.A., cu motivarea că în cadrul privatizării aceasta a plătit acțiunile pârâtei APAPS.

Apelul acestei din urmă pârâte, care a criticat instanța de fond imputându-i încălcarea legii prin aceea că nu l-a obligat pe reclamant să timbreze la valoarea pretențiilor formulate prin precizarea de acțiune din 6 iunie 2001 și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a lui M.P.A., precum și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-apelante invocate de aceasta, a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2003.

A.P.A.P.S. a declarat recurs împotriva menționatei decizii și a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului și exonerării recurentei de plata despăgubirilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reiterând motivele din apel reclamanta a susținut, că instanța, în mod greșit a considerat că reclamantul nu datorează taxă judiciară de timbru și că, nu a luat în considerare și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active și respectiv, excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de aceasta.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate de recurentă, se constată că recursul nu este fondat.

Prin acțiunea introductivă M.A.P. a solicitat, ca pârâții să fie obligați a recunoaște că terenul în suprafață de 72 stj.p. cu nr.top.5081/2, înscris inițial în CF nr.5555 Cluj, transcris în CF 120791, a fost trecut fără titlu în proprietatea statului și, a preda acest teren reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctului M.I., proprietarul imobilului.

Așadar, reclamantul a formulat o cerere de revendicare a unui imobil preluat abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 2989, cerere care, potrivit art.15 lit. r) din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Expertiza tehnico-judiciară efectuată în cauză, având ca obiectiv, printre altele și pe acela de a stabili dacă este sau nu posibilă restituirea în natură a parcelei în suprafață de 72 stj.p., a concluzionat, prin raportul întocmit la 3 mai 2001 de expertul B.N., că nu este posibilă restituirea în natură a acestei parcele pe care sunt edificate construcții.

În această situație, la 6 iunie 2001 reclamantul a fost nevoit să solicite valoarea bănească de înlocuire a valorii economice a bunului de care a fost deposedat abuziv, caz în care, operează în continuare scutirea de plata taxei judiciare de timbru.

Cu referire la calitatea procesuală activă este de observat, că M.A.P. s-a adresat instanței judecătorești, cerând să-i fie apărat dreptul de proprietate asupra terenului al cărui titular este, deci are calitatea și îndreptățirea de a sta ca parte reclamantă în cauza dedusă judecății, în care, raportul juridic este cel de proprietate și nu contractual.

În privința calității procesuale pasive a recurentei-pârâte, care, potrivit art. 3 din Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice care modifică și completează O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, este instituție publică implicată, aceasta are obligația, conform art. 32

din lege, să plătească direct fostului proprietar, echivalentul bănesc al imobilelor (terenuri și clădiri) preluate de stat în baza unor legi, acte administrative sau hotărâri judecătorești de confiscare, evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate.

Prin urmare, recurenta-pârâtă A.P.A.P.S. are calitate procesuală pasivă în cauză.

Față de considerentele menționate, motivele de recurs invocate, sunt neîntemeiate și nu pot fi luate în considerare. Decizia pronunțată de curtea de apel fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează să fie respins.