ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3181/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3181/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta F.R. a chemat
în judecată S.C. T.R. S.A. solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor
bănești cuvenite ca urmare a disponibilizării colective, nulitatea mai multor
clauze conținute în actul adițional la contractul colectiv de muncă și
protocolul din 29 martie 2003.
Prin încheierea de ședință din 11
decembrie 2003 Tribunalul Gorj a disjuns cererea completatoare și a suspendat,
conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., acțiunea privind plata drepturilor
bănești.
Tribunalul Gorj, prin sentința
civilă nr. 2849 din 18 decembrie 2003, și-a declinat competența de soluționare
a cererii completatoare, în favoarea Tribunalului București, apreciind că sunt
incidente dispozițiile art. 68 lit. b) și art. 72 din Legea nr. 168/1999,
sediul pârâtei fiind în municipiul București.
La rândul său, Tribunalul București,
a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale și în baza
dispozițiilor art. 284 alin. (2) și art. 159 pct. 3 C. muncii, reținând că
reclamanta domiciliază în Municipiul Târgu Jiu, județul Gorj, prin sentința
civilă nr. 805 din 26 februarie 2004 a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Constatând astfel conflictul negativ
de competență, a înaintat cauza pentru soluționarea acestuia la Înalta Curte de
Casație și Justiție, în baza art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
În soluționarea conflictului negativ
de competență astfel ivit, sunt de reținut următoarele:
Obiectul cererii deduse judecății îl
constituie solicitarea reclamantei de anulare a unui act adițional la
contractul colectiv de muncă, aceasta constituind un conflict de drepturi în
sensul art. 1 alin. (1) C. muncii.
Potrivit textului, dispozițiile
codului muncii reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective
de muncă și jurisdicția muncii, în măsura în care nu există reglementări
speciale.
Or, dispozițiile Legii nr. 130/1996
nu conțin norme derogatorii în această materie, fiind deci incidente
prevederile art. 284 alin. (1) și (2) C. muncii .
Pe de altă parte, prevederile art.
72 și art. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999 au fost abrogate prin intrarea în
vigoare a Legii nr. 53/2003, astfel încât și sub acest aspect soluția
Tribunalului București este cea corectă.
Așa fiind, în temeiul art. 22 C.
proc. civ., urmează a se stabili competența teritorială de soluționare a
cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența teritorială a soluționării
cererii formulate de reclamanta F.R. în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2004.