ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 73/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 39 din 5 februarie 2001 a Tribunalului Călărași s-a admis

în parte acțiunea reclamantului F.P.S. București și pârâta S.C. M. S.A. Fundeni

a fost obligată la plata sumei de 215.502.062 lei dividende pentru anul 1997 și

s-a respins capătul de cerere privind plata daunelor interese moratorii.

Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 1067 din

29 iunie 2001 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului.

Pentru

a hotărî astfel, s-a reținut că potrivit art. 68 din Legea nr. 31/1990 aportul

asociaților la capitalul social nu este purtător de dobânzi, așa încât

dividendele reprezentând drepturi ce decurg din aportul la capitalul social, la

rândul lor nu sunt purtătoare de dobânzi.

În

termen legal reclamanta A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) a declarat recurs în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că decizia instanței de apel este

nelegală și netemeinică.

A

arătat recurenta că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 31/1990 care se referă numai la aportul la

capitalul social, dar dreptul la plata dividendelor din momentul stabilirii și

distribuirii acestuia devine un drept de creanță al acționarului care este

purtător de dobânzi. Că pârâta este în culpă pentru neplata la scadență a

dividendelor datorate și legea dă dreptul creditorului la dobânda pe care ar fi

încasat-o dacă ar fi avut suma de bani depusă sub forma de depozit la bancă.

Examinând

recursul declarat de reclamantă, Curtea constată că acesta nu este întemeiat în

sensul celor ce urmează:

Reclamanta

și-a întemeiat acțiunea privind daunele moratorii pe dispozițiile art. 43 C.

com. care prevăd că datoriile comerciale produc dobânda de drept din ziua când

devin exigibile.

Dividendele

nu reprezintă un aport de capital cum în mod eronat a reținut instanța de apel,

ci beneficiul legal datorat exigibil la data încheierii bilanțului contabil

anual astfel că această datorie produce dobândă de drept, potrivit

dispozițiilor art. 43 C. com.

În

ceea ce privește cuantumul dobânzii, cererea reclamantei de a fi aplicate

dobânzile practicate de societățile bancare, în cazul contractelor de depozit

nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

Problema

de drept invocată de recurentă în critica adusă deciziei instanței de apel este

cea a dobânzii în materie comercială reglementată de art. 43 C. com. prin

derogare de la normele dreptului civil. Ea este strâns legată de materia

daunelor pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.

Când

obligația contractuală constă în „facere” sau „dare” a unui alt bun decât o

sumă de bani, regula izvorâtă din principiul despăgubirii integrale a

creditorului este că acesta are dreptul să pretindă debitorului potrivit art.

1084 C. civ. atât pierderea suferită cât și beneficiul nerealizat, cu condiția

să facă dovada existenței și întinderii lor.

Dacă

prestația constă într-o sumă de bani daunele sunt prezumate așa încât

creditorul nu mai este obligat să facă dovada lor conform art. 1088 alin. (2)

C. civ.

În

speță, obligația care nu a fost îndeplinită este de natură comercială așa încât

sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com.

Potrivit

acestui text de lege datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc

dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

Astfel,

cuantumul dobânzii comerciale se stabilește de lege în afara cazului când

părțile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legilor speciale.

Părțile

din litigiul dedus judecății nu au stipulat un cuantum al dobânzii care deși

curge de drept trebuia determinat iar pe de altă parte reclamanta nu a

solicitat dobânda legală, ci o dobândă bancară, care dacă s-ar acorda, s-ar

eluda natura contractuală a acestei dobânzi.

Așa

fiind, recurenta a dat o interpretare proprie dispozițiilor art. 43 C. com.

atunci când a susținut că în cazul neexecutării obligațiilor bănești de natură

comercială, creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă

banii se aflau în depozit.

Față

de toate aceste considerente, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.

București împotriva deciziei nr. 1067 din 29 iunie 2001 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.