ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6942/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 2731, la data de 21 august 2003, reclamantul M.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 6071/5009 din 15 iulie 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod greșit pârâta a apreciat că, fiind născut la mai mult de 300 de zile de la evacuarea părinților, nu îndeplinește condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut la 28 noiembrie 1942, în Tulcea, și nu la 15 octombrie 1941, în Constanța, și a suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni de pe urma refugiului lor, urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1785 din 30 octombrie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând în esență, că pentru a beneficia de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, reclamantul trebuia să se fi născut sau să fi fost conceput în perioada refugiului părinților, din septembrie 1940. Nemulțumit de soluția astfel pronunțată, reclamantul M.F.

a declarat, în termen legal, recurs, criticând sentința, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța greșit a considerat că nu îndeplinește cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât potrivit legii, beneficiază de prevederile ordonanței, toate persoanele care au avut de suferit din motive etnice, de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945. Cum reclamantul s-a născut în această perioadă și a crescut într-o atmosferă tensionată, părinții săi fiind obligați să se mute dintr-o localitate, în alta, el a fost supus acelorași privațiuni, ca și părinții săi și ca atare, îndeplinește condițiile legii. Curtea, examinând recursul, în raport cu întregul material probator administrat în cauză, cât și cu dispozițiile legale aplicabile speței, constată fondat, recursul declarat și-l va admite pentru cele ce urmează.

Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 28 noiembrie 1942, în Tulcea, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice: Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuții și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. În raport cu cele de mai sus, Curtea va admite recursul, va anula hotărârea nr. 6071 din 15 iulie 2003, va casa sentința atacată și în fond, va admite acțiunea, obligând pârâta, la emiterea unei noi hotărâri prin care perioada 28 noiembrie 1942 – 6 aprilie 1945 se încadrează în cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 noiembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.F. împotriva sentinței civile nr. 1785 din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția comercială și contencios administrativ. Casează sentința și în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 6071 din 15 iulie 2003. Obligă pârâta, la emiterea unei noi hotărâri, prin care perioada 28 noiembrie 1942 – 6 martie 1945 se încadrează în art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu începere din 1 noiembrie 2002. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2004.