ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2662/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 22 ianuarie 2003, reclamantul S.M.G. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 2606 din 8 ianuarie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că părinții săi s-au refugiat din comuna Bozieș-Someș în luna septembrie 1940, stabilindu-se în localitatea Broșteni, județul Mehedinți, astfel încât el fiind născut în refugiu la 1 mai 1942, este îndreptățit să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 144 din 11 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 2606/2003 și a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, ca persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 mai 1942 – 6 martie 1945. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate decât cea de domiciliu.

În aceste împrejurări, reclamantul, născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o serie de drepturi. Împotriva sentinței declarat recurs pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și, deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Examinând cauza în raport de motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Instanța de fond a reținut, în mod, întemeiat faptul că și reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligați să se refugieze din motive etnice părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora. Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu care au suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu. În raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 144 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2003.