ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2662/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

22 ianuarie 2003, reclamantul S.M.G. a chemat în judecată Casa de Pensii a

municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 2606 din 8 ianuarie

2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că părinții săi s-au refugiat din comuna Bozieș-Someș în luna

septembrie 1940, stabilindu-se în localitatea Broșteni, județul Mehedinți,

astfel încât el fiind născut în refugiu la 1 mai 1942, este îndreptățit să

beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 144 din 11

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 2606/2003 și a dispus obligarea pârâtei

să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, ca persoană strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 1 mai 1942 – 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților în a

căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același

statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate decât cea de

domiciliu.

În aceste împrejurări, reclamantul,

născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o

serie de drepturi.

Împotriva sentinței declarat recurs

pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și, deci,

nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate din motive

etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza în raport de motivul

invocat și având în vedere prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța de fond a reținut, în mod,

întemeiat faptul că și reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligați

să se refugieze din motive etnice părinții săi, a dobândit statutul de refugiat

al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii

nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații persoanelor care au suferit

persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la

beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu care au suportat

alături de părinți consecințele strămutării, fiind private de folosința

locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport de cele expuse, Curtea va

respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 144 din 11

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2003.