ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2060/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 4 decembrie 2003, reclamanta S.T.

a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se

dispună anularea hotărârii nr. 8468/7861 din 15 octombrie 2003, a Comisiei

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că prin hotărârea menționată i s-a respins

cererea privind stabilirea calității de refugiat din Ardealul de Nord, cu

motivarea că s-a născut la mai mult de 300 de zile de la data refugiului

părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 302

din 17 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei S.T., a anulat hotărârea nr. 8468/7861

din 15 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București,

pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii

nr. 189/2000, pentru perioada 16 august 1942 - 23 ianuarie 1945, începând cu

data de 1 martie 2003.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză,

rezultă că reclamanta s-a născut la data de 16 august 1942, în localitatea

Deva, părinții reclamantei fiind strămutați din localitatea de domiciliu, Cluj

Napoca, la data de 31 octombrie 1940.

Instanța de fond a reținut

ca fiind semnificativ faptul că părinților reclamantei, T.S. și S.A., li s-a

recunoscut calitatea de beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, prin

hotărârile nr. 643 din 24 iunie 2002 și nr. 1337 din 1 august 2002, emise de Casa

Județeană de Pensii Cluj.

În consecință, instanța a

reținut că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 16 august 1942 - 23 ianuarie 1945.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, deoarece reclamanta s-a născut

la un interval mai mare de 300 de zile de la data strămutării părinților

reclamantei.

Prin aceasta s-a încălcat

dispozițiile cuprinse în adresa nr. 3423 din 26 septembrie 2002 a Casei

Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin care acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru copiii născuți în perioada

refugiului părinților este condiționată de nașterea copilului în cel mult a

300-a zi de la data începerii refugiului părinților.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate începând cu 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, a avut de

suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin

persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a

fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din

motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori

cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În consecință, constatându-se

că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat

în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 302

din 17 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2005.