ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3196/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 2927 din 11 august 2004, la Curtea de Apel București, reclamanta B.C. a

chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 12867/10112 din

22 iunie 2004, emisă de pârâtă și să i se acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000.

În motivare, reclamanta a

arătat că prin hotărârea a cărei anulare o solicită, pârâta, în mod greșit i-a

respins cererea, deși din înscrisurile depuse în susținere a dovedit că s-a

născut în perioada refugiului părinților săi din Ardealul de Nord, suferind

împreună cu aceștia, privațiunile create prin obligarea părăsirii domiciliului.

Prin sentința nr. 2775 din

17 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr.

12867/10112 din 22 iunie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să

stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1

lit. c), pentru perioada 2 mai 1942 - 6 martie 1945 și să emită o nouă

hotărâre, prin care să-i acorde drepturile corespunzătoare prevăzute de Legea

nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că s-a născut în perioada de refugiu a

părinților săi, în data de 2 mai 1942, în localitatea Deva, județul Hunedoara,

consecințele strămutării autorilor reclamantei din localitatea de domiciliu, în

altă localitate, răsfrângându-se și asupra copiilor născuți în perioada

refugiului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a

arătat că în mod greșit, instanța de fond a admis cererea reclamantei, întrucât

aceasta s-a născut la mai mult de 300 de zile de la evacuarea părinților săi,

ceea ce nu-i poate conferi dreptul de a fi beneficiară a dispozițiilor Legii

nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Din copia-extras de pe

tabelul cu refugiați din Transilvania de Nord, eliberată de Arhivele Naționale

- Direcția Județeană Hunedoara, rezultă că mama reclamantei, împreună cu

fratele acesteia și părinții B.V. și B.I., la data de 25 septembrie 1940 au

fost refugiați din Toplița, județul Mureș, în localitatea Deva.

În declarațiile

autentificate ale martorelor C.H. și M.A.E., acestea precizează că au cunoștință

de faptul că reclamanta împreună cu sora sa s-au născut în perioada refugiului

părinților lor, refugiu care a durat din anul 1940, până în noiembrie 1956,

când au revenit în Cluj Napoca.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate, din motive etnice, de către regimurile

respective, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., urmează să îl respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 2775

din data de 17 noiembrie 2004, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2005.