ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată sub nr. 529 din 8 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta N.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12798 din 25 noiembrie 2003, emisă de Comisia specială din cadrul pârâtei și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor prevăzute de această lege. În motivare, reclamanta a arătat că părinții săi s-au refugiat în luna octombrie, anul 1940, din orașul Dej, în Buzău și că aceasta s-a născut la 18 ianuarie 1944, în perioada refugiului, dobândind calitatea de refugiat pe care o aveau și părinții săi.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, susținând că reclamanta nu a dobândit calitatea de refugiată, întrucât nu și-a schimbat domiciliul și nici nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea în care s-a născut, aparținând Statului Român. Prin sentința civilă nr. 171 din 4 februarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, calitatea de refugiată, pentru perioada 18 ianuarie 1944 - 6 martie 1945 și să îi acorde drepturile cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța, a reținut, în baza probatoriului administrat, că, reclamanta a dovedit faptul refugierii părinților săi, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, din orașul Dej, în localitatea Buzău și că aceasta s-a născut în perioada și în localitatea de refugiu a părinților, dobândind același statut, de persoană refugiată.

În motivarea hotărârii, instanța a mai reținut că dispozițiile legale aplicabile în cauză, nu prevăd în mod imperativ, înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la beneficiul legii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că, reclamanta nu s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în sensul că, fiind născută ulterior refugiului părinților săi, rezultă că nu și-a schimbat domiciliul și că, de asemenea, nu a suferit persecuții din motive etnice, întrucât s-a născut pe un teritoriu aparținând Statului Român. Recursul este nefondat. Prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și precizările din Normele aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, s-a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii pentru persoanele care s-au aflat în situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice. În raport cu aceste dispozițiuni, prima instanță a reținut, în mod judicios, că, reclamanta fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi, are statutul de refugiat, de la data nașterii, până la data de 6 martie 1945, beneficiind de prevederile art. 1 lit. c) din actul normativ menționat. Așa fiind, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 171 din 4 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.