ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

înregistrată sub nr. 529 din 8 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta N.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12798 din 25 noiembrie 2003, emisă de Comisia

specială din cadrul pârâtei și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr.

189/2000, cu acordarea drepturilor prevăzute de această lege.

În motivare, reclamanta a

arătat că părinții săi s-au refugiat în luna octombrie, anul 1940, din orașul

Dej, în Buzău și că aceasta s-a născut la 18 ianuarie 1944, în perioada

refugiului, dobândind calitatea de refugiat pe care o aveau și părinții săi.

Pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, susținând

că reclamanta nu a dobândit calitatea de refugiată, întrucât nu și-a schimbat

domiciliul și nici nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea în

care s-a născut, aparținând Statului Român.

Prin sentința civilă nr. 171

din 4 februarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, calitatea de

refugiată, pentru perioada 18 ianuarie 1944 - 6 martie 1945 și să îi acorde

drepturile cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța, a reținut, în baza probatoriului administrat, că, reclamanta

a dovedit faptul refugierii părinților săi, ca urmare a ocupării Ardealului de

Nord, din orașul Dej, în localitatea Buzău și că aceasta s-a născut în perioada

și în localitatea de refugiu a părinților, dobândind același statut, de

persoană refugiată.

În motivarea hotărârii,

instanța a mai reținut că dispozițiile legale aplicabile în cauză, nu prevăd în

mod imperativ, înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la beneficiul

legii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că, reclamanta

nu s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în

sensul că, fiind născută ulterior refugiului părinților săi, rezultă că nu și-a

schimbat domiciliul și că, de asemenea, nu a suferit persecuții din motive

etnice, întrucât s-a născut pe un teritoriu aparținând Statului Român.

Recursul este nefondat.

Prin art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare și precizările din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a

prevăzut acordarea drepturilor compensatorii pentru persoanele care s-au aflat

în situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice.

În raport cu aceste

dispozițiuni, prima instanță a reținut, în mod judicios, că, reclamanta fiind

născută în perioada de refugiu a părinților săi, are statutul de refugiat, de

la data nașterii, până la data de 6 martie 1945, beneficiind de prevederile art.

1 lit. c) din actul normativ menționat.

Așa fiind, urmează a se

respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 171 din 4

februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2005.