ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
cu nr. 754 din 14 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta B.E. a
solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea
hotărârii nr. 12806 din 25 noiembrie 2003, emisă de Comisia de specialitate din
cadrul pârâtei și în consecință, recunoașterea calității de refugiată, cu
acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,
cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că părinții acesteia s-au refugiat în anul 1940, din
localitatea Fizeșu Gherlii, județul Cluj, la București, ca urmare a cedării Ardealului de Nord și că aceasta s-a născut la 8 martie 1944,
în localitatea de refugiu, dobândind același statut, de persoană refugiată,
asemenea părinților săi.
Pârâta Casa Județeană de
Pensii Cluj a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea
că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută ulterior refugiului
părinților și că, de asemenea, nu a avut de suferit persecuții din motive
etnice, întrucât locul nașterii, respectiv capitala țării, se afla sub
administrație românească.
Prin sentința civilă nr. 176
din 4 februarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea
contestată și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, calitatea de
refugiată pentru perioada 8 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că, reclamanta fiind născută în timpul refugiului părinților
săi, a dobândit statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1
lit. c) din Legea nr. 189/2000.
S-a mai reținut că pentru
motive de echitate, ar fi nejustificată aplicarea unui regim discriminatoriu
pentru copiii minori, refugiați împreună cu familiile lor sau născuți în refugiu,
în condițiile în care și aceștia au avut de suferit, ca urmare a refugierii
forțate din teritoriile ocupate, aceleași prejudicii, ca și părinții lor.
Împotriva sentinței a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, reiterând motivele
invocate în întâmpinarea depusă la judecarea cauzei în fond, și anume, că:
reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută ulterior refugierii
părinților săi și că, de asemenea, nu a suferit persecuții din motive etnice,
fiind născută pe un teritoriu aparținând Statului Român.
Recursul este nefondat.
Prin art. 1 lit. c) din O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările
ulterioare și cu precizările din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a
prevăzut acordarea drepturilor compensatorii, pentru persoanele care s-au aflat
în situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice.
Astfel, în cauză, se
constată că, refugiul familiei reclamantei s-a produs ca urmare a ocupării
Ardealului de Nord, în condițiile istorice de la acea dată, neavând relevanță
juridică împrejurarea că, reclamanta nu era născută la data refugiului și că,
prin urmare, nu și-a schimbat domiciliul, câtă vreme aceasta a dobândit prin
naștere, statutul juridic de refugiat al părinților săi, pentru perioada
cuprinsă între data nașterii și cea a încetării refugiului.
De asemenea, nici motivul de
recurs potrivit căruia reclamanta nu ar fi suferit persecuții din motive
etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând Statului Român, nu poate fi
primit, având în vedere că, însuși faptul refugierii forțate într-o altă
localitate, decât cea de domiciliu, reprezintă o modalitate de persecuție
etnică, în sensul prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente,
urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 176 din 4
februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 ianuarie 2005.