ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată cu nr. 754 din 14 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta B.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12806 din 25 noiembrie 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul pârâtei și în consecință, recunoașterea calității de refugiată, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții acesteia s-au refugiat în anul 1940, din localitatea Fizeșu Gherlii, județul Cluj, la București, ca urmare a cedării Ardealului de Nord și că aceasta s-a născut la 8 martie 1944, în localitatea de refugiu, dobândind același statut, de persoană refugiată, asemenea părinților săi.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută ulterior refugiului părinților și că, de asemenea, nu a avut de suferit persecuții din motive etnice, întrucât locul nașterii, respectiv capitala țării, se afla sub administrație românească. Prin sentința civilă nr. 176 din 4 februarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pentru perioada 8 martie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamanta fiind născută în timpul refugiului părinților săi, a dobândit statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

S-a mai reținut că pentru motive de echitate, ar fi nejustificată aplicarea unui regim discriminatoriu pentru copiii minori, refugiați împreună cu familiile lor sau născuți în refugiu, în condițiile în care și aceștia au avut de suferit, ca urmare a refugierii forțate din teritoriile ocupate, aceleași prejudicii, ca și părinții lor. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, reiterând motivele invocate în întâmpinarea depusă la judecarea cauzei în fond, și anume, că: reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută ulterior refugierii părinților săi și că, de asemenea, nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând Statului Român.

Recursul este nefondat. Prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu precizările din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii, pentru persoanele care s-au aflat în situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice. Astfel, în cauză, se constată că, refugiul familiei reclamantei s-a produs ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, în condițiile istorice de la acea dată, neavând relevanță juridică împrejurarea că, reclamanta nu era născută la data refugiului și că, prin urmare, nu și-a schimbat domiciliul, câtă vreme aceasta a dobândit prin naștere, statutul juridic de refugiat al părinților săi, pentru perioada cuprinsă între data nașterii și cea a încetării refugiului.

De asemenea, nici motivul de recurs potrivit căruia reclamanta nu ar fi suferit persecuții din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând Statului Român, nu poate fi primit, având în vedere că, însuși faptul refugierii forțate într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, reprezintă o modalitate de persecuție etnică, în sensul prevăzut de lege. Pentru aceste considerente, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 176 din 4 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.