ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 240/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

de instanță, înregistrată cu nr. 536 din 8 ianuarie 2004, reclamanta P.V. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea

hotărârii nr. 12813 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea

calității de refugiată, cu acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare.

În motivare, reclamanta a

susținut că s-a născut în orașul Petrila, județul Hunedoara, unde se

refugiaseră părinții săi, din satul Dezmir, județul Cluj, în anul 1940, forțați

de autoritățile maghiare.

Pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu

motivarea că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții

din motive etnice, întrucât localitatea de refugiu aparținea Statului Român.

Prin sentința civilă nr. 174

din 4 februarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta, să îi recunoască reclamantei, calitatea de

refugiată pentru perioada 27 august 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea

drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut în fapt, că reclamanta s-a născut în

localitatea în care părinții săi se refugiaseră, după cedarea Ardealului de

Nord și întrucât la acea dată părinții aveau statutul de refugiat, acest statut

a fost dobândit și de reclamantă.

De asemenea, în raport cu

dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate, care nu prevăd

imperativ, înlăturarea de la beneficiul legii, a persoanelor născute în

refugiu, s-a mai reținut că, pentru motive de echitate, ar fi nejustificată

aplicarea unui regim discriminatoriu pentru copii minori refugiați împreună cu

familiile lor sau născuți în refugiu, în condițiile în care și aceștia au avut

de suferit aceleași prejudicii, ca urmare a refugierii forțate din teritoriile

ocupate.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că reclamanta nu are

statut de refugiată, întrucât fiind născută în localitatea de refugiu, înseamnă

că nu și-a schimbat domiciliul și totodată, nu a suferit persecuții din motive

etnice, fiind născută pe un teritoriu aparținând Statului Român.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele

dosarului, se constată că refugiul familiei reclamantei s-a produs, din motive

etnice, în urma ocupării Ardealului de Nord și că reclamanta, născută în localitatea

și în perioada de refugiu a părinților săi, a dobândit același statut de

refugiat, pentru intervalul de timp cuprins între data nașterii și cea a

încetării refugiului.

Și cel de-al doilea motiv de

recurs este neîntemeiat, având în vedere că însuși faptul refugierii forțate,

din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, chiar și pe teritoriul

Statului Român, cum este cazul în speță, constituie o modalitate de persecuție

etnică, în sensul legii.

În consecință, prezentul

recurs urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 174 din 4

februarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2005.