ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2624/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 19 februarie 2004, reclamantul A.A. a solicitat instanței, anularea

hotărârii nr. 12699/11776 din 1 iunie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului

București și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, a

susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative

menționate, fiind născut în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele

pe care le-a prezentat pârâtei.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1761 din 21 septembrie 2004,

a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat

pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i stabilească reclamantului,

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată,

pentru perioada 18 septembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

ianuarie 2004.

Instanța a reținut că

reclamantul a făcut dovada că s-a născut la 18 septembrie 1941, în orașul Arad,

unde părinții săi s-au refugiat în octombrie 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a susținut,

în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat

greșit legea.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente

cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a

fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ,

persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au

fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

În ceea ce privește

acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între

părinți și copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în

refugiu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe

identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și

asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul

refugiului părinților.

Cum reclamantul A.A. s-a

născut la data de 18 septembrie 1941, în timpul refugiului părinților săi,

curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

În consecință, pentru

considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală și

temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr.

1761 din 21 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.