ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2624/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie 2004, reclamantul A.A. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 12699/11776 din 1 iunie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1761 din 21 septembrie 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i stabilească reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, pentru perioada 18 septembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut la 18 septembrie 1941, în orașul Arad, unde părinții săi s-au refugiat în octombrie 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea. Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

În ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinți și copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților. Cum reclamantul A.A. s-a născut la data de 18 septembrie 1941, în timpul refugiului părinților săi, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. În consecință, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1761 din 21 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.