ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2612/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 aprilie 2004, reclamanta F.M. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 13499 din 11 martie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 618 din 10 mai 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i stabilească reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, pentru perioada 31 mai 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 31 mai 1942, în localitatea Timișoara, unde părinții săi s-au refugiat din Cluj, la data de 12 octombrie 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea. Astfel, a susținut că reclamanta nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, neavând calitatea de persoană refugiată, deoarece nefiind născută la data refugiului părinților săi, nu avea de unde să își schimbe domiciliul. De asemenea, reclamanta nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Timișoara unde s-a născut aceasta, aparținând Statului român. Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. În ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinți și copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților.

Cum reclamanta F.M. s-a născut la data de 31 mai 1942, în localitatea Timișoara, în timpul refugiului părinților săi, situație dovedită prin actele prezentate de reclamantă, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. În consecință, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 618 din 10 mai 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.