ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2612/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 6 aprilie 2004, reclamanta F.M. a solicitat instanței, anularea hotărârii

nr. 13499 din 11 martie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii a

susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative

menționate, fiind născută în refugiu și că această situație a dovedit-o cu

actele pe care le-a prezentat pârâtei.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 618 din 10

mai 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a

obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i stabilească reclamantei,

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată,

pentru perioada 31 mai 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie

2004.

Instanța a reținut că

reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 31 mai 1942, în localitatea

Timișoara, unde părinții săi s-au refugiat din Cluj, la data de 12 octombrie

1940, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta-pârâtă a susținut,

în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat

greșit legea.

Astfel, a susținut că

reclamanta nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, neavând

calitatea de persoană refugiată, deoarece nefiind născută la data refugiului

părinților săi, nu avea de unde să își schimbe domiciliul. De asemenea,

reclamanta nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Timișoara

unde s-a născut aceasta, aparținând Statului român.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente

cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost

modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ,

persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au

fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

În ceea ce privește

acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între

părinți și copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în

refugiu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe

identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și

asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul

refugiului părinților.

Cum reclamanta F.M. s-a

născut la data de 31 mai 1942, în localitatea Timișoara, în timpul refugiului

părinților săi, situație dovedită prin actele prezentate de reclamantă, curtea

de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 189/2000.

În consecință, pentru

considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală și

temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 618 din

10 mai 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.