ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 29 iunie 2005, reclamanta D.C. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună

anularea hotărârii nr. 17478 din 18 mai 2005, a Comisiei pentru aplicarea Legii

nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității

de beneficiară a prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat, în esență, că este nemulțumită de modul în care pârâta i-a soluționat

cererea și consideră că este îndreptățită să i se recunoască calitatea de

refugiat și să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 527 din 14

septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei D.C., a anulat hotărârea

nr. 17478 din 18 mai 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe

care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în

perioada 13 februarie 1942 - 30 octombrie 1942 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 aprilie 2005.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că

reclamanta s-a născut după refugierea părinților, ca urmare a aplicării

Dictatului de la Viena din 1940, suferind aceleași consecințe nefavorabile,

decurgând din această situație.

Totodată, instanța de fond a

concluzionat că reclamanta întrunește condițiile prevăzute de Legea nr.

189/2000, pentru a putea beneficia de drepturile acordate potrivit acestui act

normativ.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta consideră că instanța de

fond a pronunțat o soluție greșită, deoarece reclamanta nu îndeplinește

condițiile legale pentru a i se acorda statutul de refugiat, întrucât nu și-a

schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu a părinților,

comuna Pantelimon, județul Ilfov.

De asemenea, recurenta apreciază că

reclamanta nu putea suferi persecuții de natură etnică, localitatea respectivă

aflându-se sub autoritatea Statului român.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit.

c)].

Din probele administrate în cauză rezultă că

reclamanta s-a născut la data de 13 februarie 1942, în comuna Pantelimon, județul

Ilfov, pe timpul refugiului părinților săi, din localitatea de domiciliu,

Abram, județul Bihor, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât

obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi

compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de

regimul respectiv, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțelese atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

îndurat persecuțiile respective, în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

În acest context nu pot fi reținute

motivele de recurs invocate de recurentă, cu privire la faptul că reclamanta nu

și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu a părinților,

precum și la împrejurarea că refugierea s-a făcut pe un teritoriu aflat sub

autoritatea Statului român, ceea ce exclude persecuția etnică

Rezultă că instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile.

Pe cale de consecință, recursul

declarat este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 527/2005 din 14

septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2006.