ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 29 iunie 2005, reclamanta D.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 17478 din 18 mai 2005, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că este nemulțumită de modul în care pârâta i-a soluționat cererea și consideră că este îndreptățită să i se recunoască calitatea de refugiat și să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin sentința nr. 527 din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei D.C., a anulat hotărârea nr. 17478 din 18 mai 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 13 februarie 1942 - 30 octombrie 1942 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2005. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut după refugierea părinților, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena din 1940, suferind aceleași consecințe nefavorabile, decurgând din această situație.
Totodată, instanța de fond a concluzionat că reclamanta întrunește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru a putea beneficia de drepturile acordate potrivit acestui act normativ. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, deoarece reclamanta nu îndeplinește condițiile legale pentru a i se acorda statutul de refugiat, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu a părinților, comuna Pantelimon, județul Ilfov. De asemenea, recurenta apreciază că reclamanta nu putea suferi persecuții de natură etnică, localitatea respectivă aflându-se sub autoritatea Statului român.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a născut la data de 13 februarie 1942, în comuna Pantelimon, județul Ilfov, pe timpul refugiului părinților săi, din localitatea de domiciliu, Abram, județul Bihor, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena.
Din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimul respectiv, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțelese atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile respective, în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
În acest context nu pot fi reținute motivele de recurs invocate de recurentă, cu privire la faptul că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu a părinților, precum și la împrejurarea că refugierea s-a făcut pe un teritoriu aflat sub autoritatea Statului român, ceea ce exclude persecuția etnică Rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 527/2005 din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.