ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3282/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.Z. a contestat dispoziția nr. 219 din 9 noiembrie 2001 emisă de Președintele Consiliului județean Bacău prin care s-a respins notificarea reclamantei înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 378 din 24 septembrie 2001 și la Consiliul Județean Bacău sub nr. 6532 din 27 septembrie 2001 care solicită în temeiul art. 19 alin. (2) și art. 12 din Legea nr. 11/2001 despăgubiri în valoare de 2.056.675.579 lei pentru imobilul situat în Bacău, respectiv diferența dintre valoarea despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995 și valoarea stabilită prin Hotărârea nr. 273 din 10 decembrie 1998 a Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 112/1995 Bacău.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că valoarea imobilului în discuție în care își are sediul Centrul militar județean Bacău la nivelul anului 1998 era de 2.079.795.009 lei că în Legea nr. 112/1995 a ridicat efectiv cu titlu de despăgubiri suma de 326.482.460 lei datorită plafonării. Potrivit art. 12 pct. 2 combinat cu art. 19 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a susținut însă că era îndrituită la diferența de despăgubiri până la acoperirea valorii de circulație a imobilului. Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 229 din 24 aprilie 2002 a admis contestația formulată de S.Z. prin procurator H.R. împotriva dispoziției nr. 219 din 9 noiembrie 2001 emisă de Consiliul județean Bacău și a anulat menționata dispoziție.

A obligat președintele Consiliului Județean Bacău să emită o nouă dispoziție în cadrul art. 23 și art. 24 cu referire la art. 19 din Legea nr. 10/2001. Instanța a reținut că notificarea reclamantei prin care solicitase diferența de despăgubiri pentru imobilul din Bacău, a fost respinsă de către Consiliul județean Bacău în considerarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care permitea în ipoteza dată numai restituirea în natură a imobilului respectiv, cu obligația rambursării despăgubirilor primite inițial întrucât imobilul nu fusese vândut. Or, în speță, imobilul era ocupat de Centrul militar județean Bacău, situație în raport de care conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu putea fi restituit în natură, iar la dosar nu a fost depusă nici H.G.

din care să rezulte că bunul în discuție făcea parte din categoria celor care nu se restituie conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În această situație și având în vedere că reclamanta a formulat o a doua notificare prin care a solicitat explicit restabilirea în natură a imobilului conform art. 19 din Legea nr. 10/2001, se impunea anularea dispoziției atacate urmând ca în raport de o a doua notificare și de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 Consiliul Județean Bacău să emită o nouă dispoziție.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 52 din 13 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de Consiliul Județean Bacău împotriva sentinței civile nr. 229 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Bacău cu motivarea că deși la data promovării contestației cea de a doua notificare formulată de reclamantă nu fusese emisă către Centrul militar județean Bacău, instanța de fond a avut-o în vedere deoarece se încadra în dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001. Cum potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 în astfel de situații (imobil ocupat de o instituție publică) trebuie sesizat guvernul pentru a se pronunța cu privire la aplicarea acestui text corect prima instanță a avut în vedere cele două notificări cât și faptul că se impunea coroborarea dispozițiilor art. 16 și art. 19 din Legea nr. 10/2001.

În contra menționatei decizii a declarat recurs Consiliul Județean Bacău invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

și susținând în esență că față de prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001 care statuează că persoanele ce au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură a imobilului cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită actualizată, dacă acesta nu a fost vândut până la intrarea în vigoare a legii, corect i-a respins reclamantei notificarea nr. 378 din 24 septembrie 2001. Referitor la cea de a doua notificare, prin care se solicită restituirea în natură a imobilului instanțele au ignorat atât faptul că aceasta a fost adresată Centrului militar județean Bacău și nu pârâtului, cât și că era posterioară dispoziției contestate fiind emisă la 13 februarie 2002. Prin urmare, menționata notificare nu a fost avută în vedere la emiterea dispoziției nr. 219/2001 și nu făcea obiectul contestației.

Astfel fiind contestația urma a fi respinsă ca nefondată. Recursul este fondat. Din dosar a rezultat că prin dispoziția nr. 219 din 9 noiembrie 2001 Consiliul județean Bacău a respins notificarea nr. 378 din 24 septembrie 2001 ce-i fusese transmisă de persoana îndreptățită S.Z., prin care solicitase în temeiul art. 19 alin. (2) din Legea nr.10/2001 despăgubiri în valoare de 2.056.675.597 lei pentru imobilul din Bacău, ca diferență dintre valoarea despăgubirilor încasate în condițiile Legii nr. 112/1995 și valoarea stabilită prin Hotărârea nr. 273 din 10 decembrie 1998 a Comisiei județene Bacău de aplicare a Legii nr. 112/1995 motivat de faptul că în ipoteza dată, petenta nu putea să solicite decât restituirea în natură a imobilului.

Această dispoziție a fost contestată de reclamanta S.Z. Instanțele astfel investite, aveau obligația să se pronunțe în limitele sesizării și în orice caz, conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. numai asupra obiectului cererii deduse judecății. În speță însă, instanțele s-au pronunțat nu numai în legătură cu dispoziția nr. 219 din 9 noiembrie 2001 a Consiliului județean Bacău emisă ca răspuns la notificarea nr. 378 din 24 septembrie 2001 și care proba obiectul litigiului ci și în raport de notificarea nr. 101 din 13 februarie 2002 adresată de reclamanta S.Z. prin executorul judecătoresc către Centrul militar județean Bacău. Or, acest procedeu este greșit cât timp cea de a doua notificare viza o altă persoană juridică decât pârâtul din dosar și oricum era posterioară dispoziției ce forma obiectul litigiului.

Din această perspectivă și examinând contestația în raport de obiectul precizat de reclamantă prin contestație rezultă că, în adevăr, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, nu este și cazul reclamantei, pot solicita numai restituirea în natură cu obligația returnării despăgubirilor reactualizate. Astfel fiind, rezultă că în speță reclamanta nu putea pretinde de la pârâtul Consiliul județean Bacău dacă avea calitatea de unitate deținătoare decât restituirea în natură a imobilului din Bacău cu returnarea sumei încasate cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, reactualizată, ceea ce însă reclamanta nu a făcut.

În schimb, prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocate de reclamantă pentru a pretinde despăgubiri nu erau aplicabile speței ele fiind incidente numai în ipoteza în care imobilul preluat abuziv a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Or, așa cum deja s-a relevat imobilul în discuție nu a fost vândut ci era ocupat de Centrul militar județean Bacău ca unitate deținătoare, intrând sub incidența art. 16 din lege. În aceste circumstanțe, contestația formulată de S.Z. apare neîntemeiată. Față de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunțate în cauză și în fond a respinge contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Bacău împotriva deciziei nr. 52 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 229 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Bacău și, în fond, respinge contestația formulată de reclamanta S.Z. împotriva dispoziției nr. 219 din 9 noiembrie 2001 emisă de Consiliul Județean Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2004.