ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2705/2003

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din 15

februarie 2002, Tribunalul Sibiu a condamnat (alături de alții) pe inculpații T.L.L.

și S.F.N. la o pedeapsă de 10 luni închisoare (primul), respectiv 8 luni

închisoare (pentru al doilea), pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

a) și art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., au mai fost condamnați inculpații la câte

o pedeapsă de 1.000.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire,

prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din

același cod.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute atât pedeapsa cu

închisoare, cât și cea cu amendă, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și a fost dedusă detenția de la 26 iunie 2001, la zi.

Au fost obligați inculpații, în

solidar, să plătească părții civile G.S. suma de 15.140.000 lei despăgubiri

civile, până la 15 aprilie 2002, precum și la suma de 80.000.000 lei daune

morale, iar fiecare inculpat, în parte, și la suma de 1.162.500 lei

reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a reținut, în fapt, urmare

probelor administrate, că, în noaptea de 14 aprilie 2001, cei doi inculpați

(alături de alți doi care nu au declarat recurs) au aplicat victimei G.S. lovituri

repetate cu pumnii și picioarele, cu intensitate sporită asupra capului, până au

adus-o în stare de inconștiență.

Cum în ajutorul victimei a intervenit

H.L., inculpații l-au lovit și pe acesta, doborându-l la pământ.

Expertiza medico-legală efectuată

victimei G.S. a concluzionat că leziunile traumatice cranio cerebrale

prezentate de aceasta au fost produse prin lovire cu un corp contondent și izbirea

capului de un corp dur, punându-i în primejdie viața.

Prin decizia penală nr. 234/ A din

17 septembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de

inculpați, a desființat, în parte, sentința atacată și în baza art. 11 pct. 2 lit.

b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h), C. proc. pen., cu referire la art.

284

1

C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva

inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Au fost respinse, ca nefondate,

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu precum și de

partea civilă G.S.

Prin recursul declarat partea civilă

G.S. critică soluția instanței de apel privind cuantumul daunelor morale pe

care îl apreciază ca neîndestulător în raport de suferințele îndurate.

Această critică apare însă ca

nefondată, contravaloarea sumei de 80.000.000 lei reprezentând daune morale

fiind corectă în raport atât de prejudiciile suferite de partea civilă, cât și

de rolul pe care acesta l-a avut în inițierea conflictului (lipsa de respect

față de prietena inculpatului T.L.L.).

Nefondată este și critica părții

civile referitoare la nepunerea în discuția părților, a schimbării încadrării

juridice, a faptei săvârșită de inculpați, întrucât la data soluționării cauzei

partea civilă deși avea termenul în cunoștință a lipsit, ca dealtfel, și restul

părților.

Pe de altă parte, acesteia nu i-a

fost adus nici un prejudiciu, instanțele acordând daune morale pe baza unei

aprecieri corecte în raport de suferințele îndurate.

Referitor la recursurile declarate

de inculpați, urmează a se observa că aceștia nu le-au motivat în scris și nici

nu s-au prezentat în fața instanței pentru a le expune oral, iar apărătorul din

oficiu a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

Cum examinând cauza din oficiu, nu

s-au constatat existența unor motive care să ducă la casarea hotărârii atacate,

Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate, cu obligarea

recurenților la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații T.L.L. și S.F.N., precum și al părții civile G.S. împotriva deciziei

penale nr. 234 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, ca

nefondate.

Obligă pe recurenții inculpați să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției, iar pe recurenta partea civilă la 300.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

iunie 2003.