ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 204 din 3

martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

D.C. la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art.

74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen.,

instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată

de 5 ani, ce constituie termen de încercare și a pus în vedere inculpatului

prevederile art. 83 și art. 84 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus

din durata pedepsei, perioada detenției preventive, de la 19 septembrie 2000,

la 18 octombrie 2000.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani.

A respins, ca nefondată, cererea de

despăgubiri formulată de partea vătămată C.D.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978, a obligat pe inculpat la plata sumei de 17.493.770 lei despăgubiri,

reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânda aferentă de la data

rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea sumei către partea civilă

Spitalul Clinic de Urgență Sfântul Pantelimon București.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului, suma de 3.000.000 lei

cheltuieli judiciare.

S-a reținut următoarea situație de

fapt:

În după-amiaza zilei de 15 iunie

2000, partea vătămată C.D. conducea un autoturism Dacia, pe banda a II-a a

șoselei Fundeni din București, iar în fața acestuia, pe aceeași bandă,

inculpatul D.C. conducea un autoturism Trabant.

Înainte de a ajunge la o intersecție

semaforizată, partea vătămată, care urma să vireze la stânga, l-a claxonat pe

inculpat pentru a-i face loc să treacă înainte, apreciind că autoturismul

condus de inculpat avea o viteză prea mică.

Inculpatul a continuat să se

deplaseze cu autoturismul pe aceeași bandă de circulație, iar partea vătămată

intrând pe contra-sens, l-a depășit pe inculpat și, în trecere, i-a adresat

acestuia injurii și l-a amenințat cu pumnul.

La intersecția semaforizată, ambele

autoturisme au oprit, iar partea vătămată a coborât din autoturismul său și

îndreptându-se spre celălalt autoturism a adresat injurii inculpatului, a lovit

cu piciorul în portieră și a luat cheile din contact.

În aceste împrejurări, inculpatul a

coborât din autoturism, dar partea vătămată i-a aplicat o lovitură cu piciorul

în coapsa piciorului stâng.

La rândul său, inculpatul a luat un

ștergător de parbriz de la autoturism și a lovit partea vătămată în zona

frontală a capului, producându-i „o contuzie cerebrală, plagă contuză frontal

stânga, cu fractură subiacentă”, care i-au pus viața în primejdie.

Au necesitat 45 - 55 zile îngrijiri

medicale.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Parchetul a criticat sentința pentru

greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare, prin

suspendarea condiționată a executării solicitând a se înlătura această

dispoziție. A mai criticat sentința și sub aspectul laturii civile, pentru că

deși s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării, nu s-au redus

despăgubirile în raport cu culpa concurentă a părții vătămate.

Inculpatul a criticat sentința sub

aspectul soluționării laturii civile, pentru același motiv invocat de procuror

în recursul acestuia.

Prin decizia penală nr. 281 din 14

mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D.C., a

desființat în parte hotărârea apelată și rejudecând, în fond l-a obligat pe

inculpat la plata sumei de 8.746.885 lei, plus dobânda legală de la data

rămânerii definitive a hotărârii, la achitarea debitului, către partea civilă

Spitalul de Urgență Sf. Pantelimon.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a declarat recurs, criticând decizia tot sub aspectul cuantumului

pedepsei, cât și al modalității de executare, solicitând majorarea pedepsei și

înlăturarea dispoziției de suspendare condiționată a executării.

Asupra acestor critici.

Din examinarea dosarului se constată

că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în

concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptei este, de

asemenea, corectă.

În ceea ce privește cuantumul

pedepsei aplicate, se constată, de asemenea, că a fost corect stabilit, fiind

corespunzător în raport cu gravitatea faptei și împrejurările în care a fost

comisă, precum și cu persoana inculpatului, aflat la prima faptă penală.

Totodată, s-a reținut corect

circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

căreia i s-a dat semnificația corespunzătoare în raport cu gravitatea actelor

de provocare.

De asemenea, în mod justificat s-au

reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74

lit. a) și c) C. pen.

În raport de aceste considerente,

pedeapsa de 3 ani închisoare este bine stabilită în ceea ce privește cuantumul

acesteia și nu se impune a se modifica.

Referitor la suspendarea

condiționată a executării pedepsei, critica formulată este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 81 alin.

(3) C. pen. (în redactarea în vigoare la data comiterii infracțiunii și la

judecarea în primă instanță), suspendarea condiționată a executării pedepsei nu

poate fi dispusă, între altele, în cazul infracțiunilor intenționate pentru

care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani.

Textul menționat nu face distincție

între infracțiunea consumată și infracțiunea rămasă în faza de tentativă.

Întrucât pentru infracțiunea de omor

calificat, săvârșită în public, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., se prevede o pedeapsă cu închisoare de la 15 la 25 ani, nu se poate

dispune suspendarea executării pedepsei aplicată pentru tentativă la această

infracțiune, deși cuantumul acesteia nu depășește 3 ani închisoare.

Constatând că greșeala instanțelor

constituie cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, este

fondat, urmând ca, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același

cod, a se admite ca atare, a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză, numai

cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată în cauză și a

înlătura aplicarea art. 81, art. 82, art. 83 și art. 84 C. pen.

Se va face aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate se vor menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

281 din 14 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind

pe inculpatul D.C.

Casează hotărârea atacată, precum și

sentința penală nr. 204 din 3 martie 2003 a Tribunalului București, secția I

penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani

închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b),

art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 81, art.

82, art. 83 și art. 84 C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2004.