ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 766/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 204 din 3 martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul D.C. la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare și a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 și art. 84 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei, perioada detenției preventive, de la 19 septembrie 2000, la 18 octombrie 2000. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A respins, ca nefondată, cererea de despăgubiri formulată de partea vătămată C.D. În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, a obligat pe inculpat la plata sumei de 17.493.770 lei despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânda aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea sumei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sfântul Pantelimon București. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului, suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare. S-a reținut următoarea situație de fapt: În după-amiaza zilei de 15 iunie 2000, partea vătămată C.D. conducea un autoturism Dacia, pe banda a II-a a șoselei Fundeni din București, iar în fața acestuia, pe aceeași bandă, inculpatul D.C.

conducea un autoturism Trabant. Înainte de a ajunge la o intersecție semaforizată, partea vătămată, care urma să vireze la stânga, l-a claxonat pe inculpat pentru a-i face loc să treacă înainte, apreciind că autoturismul condus de inculpat avea o viteză prea mică. Inculpatul a continuat să se deplaseze cu autoturismul pe aceeași bandă de circulație, iar partea vătămată intrând pe contra-sens, l-a depășit pe inculpat și, în trecere, i-a adresat acestuia injurii și l-a amenințat cu pumnul. La intersecția semaforizată, ambele autoturisme au oprit, iar partea vătămată a coborât din autoturismul său și îndreptându-se spre celălalt autoturism a adresat injurii inculpatului, a lovit cu piciorul în portieră și a luat cheile din contact.

În aceste împrejurări, inculpatul a coborât din autoturism, dar partea vătămată i-a aplicat o lovitură cu piciorul în coapsa piciorului stâng. La rândul său, inculpatul a luat un ștergător de parbriz de la autoturism și a lovit partea vătămată în zona frontală a capului, producându-i „o contuzie cerebrală, plagă contuză frontal stânga, cu fractură subiacentă”, care i-au pus viața în primejdie. Au necesitat 45 - 55 zile îngrijiri medicale. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul. Parchetul a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare, prin suspendarea condiționată a executării solicitând a se înlătura această dispoziție.

A mai criticat sentința și sub aspectul laturii civile, pentru că deși s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării, nu s-au redus despăgubirile în raport cu culpa concurentă a părții vătămate. Inculpatul a criticat sentința sub aspectul soluționării laturii civile, pentru același motiv invocat de procuror în recursul acestuia. Prin decizia penală nr. 281 din 14 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D.C., a desființat în parte hotărârea apelată și rejudecând, în fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 8.746.885 lei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, la achitarea debitului, către partea civilă Spitalul de Urgență Sf.

Pantelimon. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs, criticând decizia tot sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și al modalității de executare, solicitând majorarea pedepsei și înlăturarea dispoziției de suspendare condiționată a executării. Asupra acestor critici. Din examinarea dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, corectă. În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, se constată, de asemenea, că a fost corect stabilit, fiind corespunzător în raport cu gravitatea faptei și împrejurările în care a fost comisă, precum și cu persoana inculpatului, aflat la prima faptă penală.

Totodată, s-a reținut corect circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., căreia i s-a dat semnificația corespunzătoare în raport cu gravitatea actelor de provocare. De asemenea, în mod justificat s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. În raport de aceste considerente, pedeapsa de 3 ani închisoare este bine stabilită în ceea ce privește cuantumul acesteia și nu se impune a se modifica. Referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei, critica formulată este fondată. Potrivit dispozițiilor art. 81 alin. (3) C. pen. (în redactarea în vigoare la data comiterii infracțiunii și la judecarea în primă instanță), suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă, între altele, în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani.

Textul menționat nu face distincție între infracțiunea consumată și infracțiunea rămasă în faza de tentativă. Întrucât pentru infracțiunea de omor calificat, săvârșită în public, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., se prevede o pedeapsă cu închisoare de la 15 la 25 ani, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicată pentru tentativă la această infracțiune, deși cuantumul acesteia nu depășește 3 ani închisoare. Constatând că greșeala instanțelor constituie cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, este fondat, urmând ca, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, a se admite ca atare, a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată în cauză și a înlătura aplicarea art. 81, art. 82, art. 83 și art. 84 C. pen.

Se va face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate se vor menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 281 din 14 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul D.C. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 204 din 3 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. Înlătură dispozițiile art. 81, art. 82, art. 83 și art. 84 C. pen. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.