ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 737/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 737/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra contestației în anulare de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 53 din 14
februarie 2001, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpata L.I. la 5 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Totodată, inculpata a fost obligată
la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, așa cum rezultă
din dispozitivul sentinței.
S-a reținut că, în perioada august –
octombrie 1999, inculpata, în calitate de administrator și asociat la S.C. A.C.I.
S.R.L. Brașov, a cumpărat furaje și combustibil de la două societăți comerciale
din Ploiești, pentru plata cărora a emis mai multe file C.E.C., în valoare de
925.252.733 lei și respectiv, 44.176.000 lei, pentru care nu avea acoperire.
Curtea de Apel Ploiești, prin
decizia penală nr. 245 din 16 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul
inculpatei.
Inculpata a declarat recurs.
Curtea Supremă de Justiție, prin
decizia penală nr. 4458 din 19 octombrie 2001, a respins, ca nefondat, recursul
declarat de inculpata L.I.
Împotriva acestei ultime decizii,
petiționara a formulat contestație în anulare, în baza art. 386 lit. b) C.
proc. pen., solicitând rejudecarea recursului.
Contestația în anulare nu este
fondată.
Din examinarea lucrărilor dosarului,
rezultă că cele două condiții prevăzute expres de art. 386 lit. b) C. proc.
pen., imposibilitatea părții de a se prezenta la termenul la care s-a judecat
cauza de către instanța de recurs și imposibilitatea de a încunoștința instanța
despre această împiedicare, nu sunt întrunite cumulativ, în cauză, așa cum
prevăd dispozițiile C. proc. pen.
În cauză, condamnata dovedește prin
adeverința medicală imposibilitatea de a se prezenta la termenul de judecată a
recursului, dar nu și imposibilitatea de a încunoștința instanța despre
aceasta.
În consecință, urmează a se respinge
contestația în anulare formulată de condamnata L.I., ca nefondată, cu obligarea
acesteia la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de condamnata L.I. împotriva deciziei nr. 4458 din 19 octombrie 2001
a Curții Supreme de Justiție, secția penală, ca nefondată.
Obligă pe recurent să plătească
statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul
apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
13 februarie 2003.