ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 425/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnata A.V. împotriva deciziei

penale nr.401 din 11 septembrie 2002 a Curții de apel Ploiești.

S-a

prezentat condamnata, în stare de arest, asistată de apărătorul desemnat din

oficiu, avocat B.A..

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatei, față de motivele invocate în scris, a lăsat soluționarea cauzei la

aprecierea instanței.

Procurorul

a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Condamnata,

în ultimul cuvânt, a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.293 din 1 iulie 2002, Tribunalul Prahova a respins

contestația la executare formulată de condamnata A.V. prin care aceasta a

solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei de 7 ani închisoare cu

nr.35/2/2000 emis de Tribunalul Cluj, deoarece privește aceeași pedeapsă, tot

de 7 ani închisoare, stabilită de Judecătoria Ploiești și pentru care s-a emis

mandatul de executare nr.1679/1999.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza probelor

administrate că, prin sentința penală nr.1211/1999 Judecătoria Ploiești a admis

o cerere de contopire formulată de condamnata A.V., s-a descontopit pedeapsa de

5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.180 din 2 februarie 1999 a

Judecătoriei Cluj-Napoca în pedepsele componente de 5 ani și un rest de 2 ani

și 9 luni închisoare rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 3 ani și 4 luni

închisoare; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr.103 din 26 februarie 1998 a Tribunalului Cluj în

pedepsele componente de câte 5 ani și, respectiv, 2 ani închisoare, s-a

înlăturat sporul de 2 ani închisoare; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1517 din 17 septembrie 1998 a

Judecătoriei Cluj-Napoca în pedepsele componente de 3 ani și, respectiv, 2 ani

și 9 luni închisoare, s-au contopit pedepsele și în final, s-a dispus

executarea celei mai grele – aceea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat

sporul de 2 ani, stabilit prin sentința penală nr.103/1998 a Tribunalului Cluj.

Prin

sentința penală nr.27/2000, pronunțată la 18 ianuarie 2000, s-a admis de către

Tribunalul Cluj cererea de contopire  formulată de A.V., s-a descontopit

pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.180/1999 a

Judecătoriei Cluj în pedepsele componente de: 5 ani închisoare și, respectiv, 2

ani și 9 luni închisoare,  rest rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 3 ani și 4

luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1511/1998 a Judecătoriei Cluj;

s-a descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de Tribunalul Cluj prin

sentința penală nr.103/1998, în pedepsele componente de: 5 ani, 3 ani și,

respectiv, 2 ani închisoare și s-a înlăturat sporul de 2 ani închisoare. De

asemenea, s-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr.1517/1998 a Judecătoriei Cluj Napoca în pedepsele componente de: 3

ani, 2 ani și 9 luni închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și

4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1511/1997 a Judecătoriei

Cluj, s-au contopit pedepsele aplicate cu pedepsele din hotărârile mai sus

menționate, s-au recontopit, s-a dispus executarea celei mai grele de 5 ani

închisoare și s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare.

Din

această pedeapsă s-a dedus perioada deținerii și a arestării preventive, precum

și timpul executat, s-au anulat vechile mandate și s-a emis un nou mandat în

temeiul sentinței penale nr.27/10 ianuarie 2000 a Tribunalului Cluj.

Așadar,

s-a constatat că nu există emise două mandate de executare ci unul singur,

astfel încât contestația a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Împotriva

sentinței pronunțate, condamnata a declarat apel, solicitând înlăturarea

sporutlui de 2 ani închisoare.

Prin

decizia penală nr.401 din 11 septembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a

respins, ca nefondat, apelul declarat.

Împotriva

acestei decizii, condamnata a declarat recurs.

Recursul

declarat de condamnată este nefondat.

În

mod corect instanțele au procedat la contopirea pedepselor stabilite prin

hotărârile pronunțate, în cauză fiind aplicate prevederile art.33, 34, 36, 39

din Codul penal  și  449 din Codul de procedură penală.

Sporul

de pedeapsă se încadrează în prevederile art.36 și 39 C.pen., instanțele ținând

seama la stabilirea lor, pe de o parte de gravitatea faptelor reținute în

sarcina condamnatei cât și de datele ce caracterizează persoana acesteia.

În

consecință, urmează a se respinge recursul declarat de condamnată, cu obligarea

acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de condamnata A.V. împotriva deciziei penale nr.401 din 11 septembrie 2002 a

Curții de Apel Ploiești , ca nefondat.

Obligă

pe recurentă să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 29 ianuarie 2003.