ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4948/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Giurgiu,

prin sentința penală nr. 220 din 7 iulie 2003, a condamnat pe inculpatul M.F.M.

la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176

lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

A menținut starea de arest și a

dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv executat începând cu 1 decembrie

2002 până la 7 iulie 2003. Instanța a dispus prelungirea arestării preventive

cu 30 zile.

S-a luat act că M.S. și M.L. nu s-au

constituit părți civile.

Hotărând astfel, tribunalul a

reținut că inculpatul locuia împreună cu părinții și concubina S.E. și că în

nenumărate rânduri când se îmbăta provoca scandal și le bătea pe cele două

femei. În ziua de 29 noiembrie 2002, inculpatul a bătut-o din nou pe martora

S.E. care pentru a scăpa a fugit la niște prieteni. În cursul zilei de 30

noiembrie 2002, martora a revenit acasă și a găsit-o pe victima M.I., foarte

rău bătută, martora fiind sfătuită să plece repede din casă pentru a nu fi

prinsă de inculpat pentru că risca să fie ucisă.

În ziua de 30 noiembrie 2002,

inculpatul și-a bătut din nou mama apoi a plecat în comună și când a revenit

noaptea, beat, a provocat scandal a bătut-o și a ștrangulat-o.

Apelul declarat de inculpat care a

criticat sentința sub aspectul greșitei încadrări a faptei și a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen., a fost respins prin decizia nr. 441/ A din 5

august 2003, pronunțată de secția a II-a penală de la Curtea de Apel București.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termen legal, inculpatul a declarat recurs, iar prin memoriul înaintat de la

locul de deținere a cerut casarea deciziei și sentinței și achitarea deoarece

nu este vinovat.

Înalta Curte de Casație și Justiție

analizând hotărârile atacate, în baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei,

constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a avut pe tot timpul

procesului o conduită procesuală nesinceră. A negat săvârșirea faptei, iar

atunci când a luat cunoștință de declarațiile martorului T.N. și B.N., care au

arătat că, în ziua de 30 noiembrie 2002, mergând la inculpat, mama acestuia

baricadată în cameră, le-a cerut să meargă la poliție să anunțe că inculpatul a

bătut-o rău și că a închis-o în casă, inculpatul a declarat că a intrat în

camera victimei și a observat că prezenta urme de lovituri, dar nu știe cine a

bătut-o. Fiind pus în fața altor probe, inculpatul a declarat că în noaptea de

30 noiembrie 2002, când a revenit acasă era așa de beat că nu își mai aduce

aminte de nimic.

Audiat în instanță, inculpatul a

continuat să nege săvârșirea faptei și în plus a arătat că nu numai că nu a

bătut-o niciodată pe mama sa dar era în foarte bune relații cu aceasta.

Declarațiile inculpatului sunt

contrazise de martorii: U.P. care a fost chemat în mai multe rânduri de victimă

și aceasta i s-a plâns că fiul său o bate și amenință că va muri de mâna lui; T.I.,

care a arătat că atunci când inculpatul se îmbăta își bătea mama și concubina;

G.A., vecin cu părțile, acesta a declarat că de câte ori inculpatul se îmbăta

le bătea pe mamă și concubină cum și de martorii M.S. și M.L., frați ai

inculpatului, care au arătat că inculpatul este cel care a ucis-o pe M.I.

În raport de probele administrate,

corect s-a reținut că inculpatul este autorul infracțiunii de omor calificat,

deosebit de grav, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată ținând

seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, recursul urmează a fi

respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca

nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul

preventiv executat de la 1 decembrie 2002 până la data deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.F.M. împotriva deciziei penale nr. 441/ A din 5 august

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 1 decembrie 2002 la 4 noiembrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2003.