ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4948/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală nr. 220 din 7 iulie 2003, a condamnat pe inculpatul M.F.M. la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani. A menținut starea de arest și a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv executat începând cu 1 decembrie 2002 până la 7 iulie 2003. Instanța a dispus prelungirea arestării preventive cu 30 zile. S-a luat act că M.S. și M.L. nu s-au constituit părți civile.

Hotărând astfel, tribunalul a reținut că inculpatul locuia împreună cu părinții și concubina S.E. și că în nenumărate rânduri când se îmbăta provoca scandal și le bătea pe cele două femei. În ziua de 29 noiembrie 2002, inculpatul a bătut-o din nou pe martora S.E. care pentru a scăpa a fugit la niște prieteni. În cursul zilei de 30 noiembrie 2002, martora a revenit acasă și a găsit-o pe victima M.I., foarte rău bătută, martora fiind sfătuită să plece repede din casă pentru a nu fi prinsă de inculpat pentru că risca să fie ucisă. În ziua de 30 noiembrie 2002, inculpatul și-a bătut din nou mama apoi a plecat în comună și când a revenit noaptea, beat, a provocat scandal a bătut-o și a ștrangulat-o.

Apelul declarat de inculpat care a criticat sentința sub aspectul greșitei încadrări a faptei și a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., a fost respins prin decizia nr. 441/ A din 5 august 2003, pronunțată de secția a II-a penală de la Curtea de Apel București. Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, iar prin memoriul înaintat de la locul de deținere a cerut casarea deciziei și sentinței și achitarea deoarece nu este vinovat. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând hotărârile atacate, în baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a avut pe tot timpul procesului o conduită procesuală nesinceră. A negat săvârșirea faptei, iar atunci când a luat cunoștință de declarațiile martorului T.N. și B.N., care au arătat că, în ziua de 30 noiembrie 2002, mergând la inculpat, mama acestuia baricadată în cameră, le-a cerut să meargă la poliție să anunțe că inculpatul a bătut-o rău și că a închis-o în casă, inculpatul a declarat că a intrat în camera victimei și a observat că prezenta urme de lovituri, dar nu știe cine a bătut-o. Fiind pus în fața altor probe, inculpatul a declarat că în noaptea de 30 noiembrie 2002, când a revenit acasă era așa de beat că nu își mai aduce aminte de nimic. Audiat în instanță, inculpatul a continuat să nege săvârșirea faptei și în plus a arătat că nu numai că nu a bătut-o niciodată pe mama sa dar era în foarte bune relații cu aceasta.

Declarațiile inculpatului sunt contrazise de martorii: U.P. care a fost chemat în mai multe rânduri de victimă și aceasta i s-a plâns că fiul său o bate și amenință că va muri de mâna lui; T.I., care a arătat că atunci când inculpatul se îmbăta își bătea mama și concubina; G.A., vecin cu părțile, acesta a declarat că de câte ori inculpatul se îmbăta le bătea pe mamă și concubină cum și de martorii M.S. și M.L., frați ai inculpatului, care au arătat că inculpatul este cel care a ucis-o pe M.I. În raport de probele administrate, corect s-a reținut că inculpatul este autorul infracțiunii de omor calificat, deosebit de grav, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată ținând seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, recursul urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat de la 1 decembrie 2002 până la data deciziei. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.M. împotriva deciziei penale nr. 441/ A din 5 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 1 decembrie 2002 la 4 noiembrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2003.