ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5642/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 31 din 15 ianuarie

2003 a Tribunalului Prahova, secția civilă, a fost admisă contestația formulată

de B.I., B.M. și S.E., dispunându-se anularea deciziei nr. 1282 din 18 aprilie

2002 a Primăriei Municipiului Ploiești care a fost obligată să retrocedeze

celor în cauză suprafața de 235 mp teren intravilan situat în Ploiești,

identificat prin schița de plan anexă la raportul de expertiză A.P.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că terenul în litigiu a aparținut autorului contestatorilor, că acesta

a fost expropriat prin Decretul nr. 87/1962 pentru construirea de locuințe.

Terenul nu a primit această destinație, pe el fiind ridicate în prezent garaje

demontabile.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 56 din 20 martie

2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

S-a reținut aceeași stare de fapt,

fiind înlăturată susținerea Primăriei Municipiului Ploiești, potrivit căreia B.I.,

autorul contestatorilor, ar fi primit un alt teren, în schimbul celui

expropriat, din lipsa unor probe în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri, Primăria

Municipiului Ploiești a declarat recursul de față, criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât instanța nu a reținut că autorul celor în cauză a primit

în schimbul terenului expropriat un alt teren în suprafață de 459 mp situat în

Ploiești, pe terenul în litigiu fiind în adevăr amplasate garaje autorizate.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează.

Este necontestat în cauză că terenul

ce a aparținut autorilor contestatorilor a fost expropriat în vederea

construirii de locuințe și că acestea nu s-au realizat, pe teren fiind

amplasate garaje demontabile, autorizate ca atare de cei în drept.

În această situație sunt incidente

prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia se

restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în

condițiile legii după 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau

demontabile, text în temeiul căruia instanța de apel a hotărât corect în speță.

Susținerea din recurs potrivit

căreia nu sunt îndreptățiți la restituire cei în cauză, întrucât autorul lor a

fost despăgubit integral, primind în schimbul terenului în litigiu un alt

teren, cu o suprafață mai mare, situat în Ploiești, este înlăturată pe deplin

de toate probele administrate. Cea mai convingătoare este adresa nr. 8343/1994

a Consiliului Local al Municipiului Ploiești din care rezultă că pentru terenul

de la adresa menționată este înscrisă la Administrația Financiară de peste 32

de ani o altă persoană decât B.I. și anume moștenitorul lui A.G., care are

impozitele achitate la zi. Cum alte dovezi în dovedirea schimbului de terenuri,

nu s-au administrat, rezultă că recursul astfel întemeiat, nu poate fi admis.

Așa fiind, neexistând în cauză

motive care să atragă nulitatea hotărârii, ce pot fi invocate și din oficiu,

recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală și temeinică

hotărârea atacată.

În raport de această soluție, în

temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a fi admisă și cererea de cheltuieli de

judecată formulată de intimați, astfel recurenta urmând a fi obligată la plata

sumei de 5.500.000 lei, reprezentând onorariu de avocat în recurs, dovedit cu

chitanțele anexate de 1.500.00 lei și 4.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Ploiești împotriva deciziei civile nr.

56 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenta-pârâtă la plata

către intimații-reclamanți a 5.500.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.