ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4195/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 30

ianuarie 2001 reclamanta S.C. A.C.S.A. S.A. a chemat în judecată pârâta R.A.

T.A.C.F.L. Turda solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să

fie obligată la plata sumei de 1.137.333.789 lei contravaloare lucrări executate,

1.154.770.786 lei penalități de întârziere precum și cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat

că în baza contractului nr. 24/1995 a executat pentru pârâtă lucrări de

construcție reprezentând „modernizare stație de tratare apă Moldovenești -

Turda”, iar pentru încasarea contravalorii acesteia s-a emis factura nr. 1709843

din 30 iunie 1999 pe care pârâta beneficiară refuză să o achite.

Prin sentința civilă nr. 947 din 23 aprilie 2001

Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea, cât și cererea de intervenție

formulată de Primăria municipiului Turda în favoarea pârâtei și, în consecință

pârâta a fost obligată la plata sumei de 437.755.789 lei preț, 351.299.190 lei

penalități de întârziere precum și cheltuieli de judecată.

În motivarea soluției date instanța de fond a

reținut că suma de 699.578.000 lei reprezintă contravaloarea unor lucrări

suplimentare pentru care beneficiarul nu a emis comandă urmând a fi suportate

de executant.

Împotriva acestei sentințe au promovat apel

ambele părți.

Reclamanta critică soluția arătând că în mod

greșit instanța de fond a reținut că parte din lucrări sunt suplimentare și

s-au executat în lipsa unei comenzi, acestea făcând parte din oferta inițială

care a stat la baza încheierii contractului nr. 24/1995 și că lucrările

suplimentare nu au fost incluse în factura ce formează obiectul litigiului.

Prin apelul său pârâta solicită exonerarea de

plata penalităților de întârziere invocând actul de control al Curții de

Conturi Cluj prin care s-a reținut că a achitat nelegal suma de 387.199.000 lei

sporuri de manoperă, depășindu-se ponderea cheltuielilor diverse cu peste 5%

din valoarea ofertei adjudecate încălcându-se H.G. nr. 376/1994. Întrucât

această sumă este în afara devizului solicitat compensarea acesteia cu

cuantumul penalităților de întârziere cu atât mai mult cu cât lucrarea a avut

ca sursă de finanțare veniturile publice, plățile efectuându-se în funcție de

achitarea lucrărilor astfel că nu i se poate imputa nerespectarea clauzelor contractuale.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 29 din 4 aprilie 2002, a

admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința civilă atacată și a

obligat pârâta la plata sumei de 1.137.333.789 lei contravaloare lucrări

executate, 1.154.770.786 lei penalități de întârziere și 47.616.045 lei

cheltuieli de judecată.

A respins cererea de intervenție în interesul

pârâtei, cât și apelul pârâtei.

În motivarea soluției date, instanța de apel,

având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză tehnică și contabilă, a

arătat că reclamanta nu a solicitat prin acțiune lucrări suplimentare și nici

cele cuprinse în procesul-verbal al Curții de Conturi, suma de 1.137.789 lei

reprezentând contravaloarea facturii nr. 1709843 din 30 iunie 1999 și însumează

în totalitate articolele prevăzute în listele de lucrări pe baza cărora s-a

determinat valoarea ofertei și s-a încheiat contractul nr. 24/1995, și conform

Borderoului situațiilor de plată pentru lucrările executate în perioada mai

1999.

Cu privire la suma de 669.700.000 lei instanța

de apel a reținut că aceasta a fost dedusă de către pârâtă din obligațiile de

plată avute către reclamantă la 31 decembrie 1998 suma fiind virată la bugetul

statului.

Pe baza acelorași considerente s-a respins ca

nefondat apelul pârâtei precum și cererea de intervenție a Primăriei

municipiului Turda.

Cu petiția înregistrată la data de 13 iunie 2002

pârâta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile referitoare la

soluția instanței de apel fiind cele prevăzute ca motive de nelegalitate de

art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ.

Se susține că lucrările executate au fost de

interes public finanțate de la buget, fondurile fiind limitate situație în care

nu s-au solicitat lucrări suplimentare iar instanța de apel în mod eronat a

reținut că devizele ofertă pentru lucrări suplimentare s-au considerat note de

comandă suplimentare, fiind necesare datorită diferențelor dintre proiectul

tehnic și detaliile de execuție.

De asemenea se critică modul în care au fost

interpretate probele confundând notele de comandă cu devizele de ofertă pentru

lucrări suplimentare deși expertiza tehnică a stabilit că suma de 1.097.130.000

lei reprezintă valoarea lucrărilor suplimentare.

Nu s-a ținut cont de Ordinul comun al

Ministrului de Stat, Ministerului Finanțelor și MLPAT nr. 1743/69/N/1996 care

precizează în cazul unor lucrări suplimentare, acestea nu vor putea fi

executate decât după primirea notei de comandă suplimentare semnată de

conducerea persoanei juridice achiziționare.

Recurenta susține că instanța de apel nu a avut

în vedere ca probă adresa nr. 2021 din 24 martie 2000, în care reclamanta

intimată comunică faptul că lucrările executate în plus au fost necesare

recunoscând implicit executarea de lucrări în afara ofertei.

Consideră, recurenta, că nejustificat i-a fost

respins apelul deși s-au produs dovezi din conținutul cărora rezultă că așa cum

a reținut și Curtea de Conturi, ponderea cheltuielilor diverse și neprevăzute

cu mai mult de procentul admisibil de 5%.

Recursul este nefondat.

Reclamanta prin acțiunea promovată nu a

solicitat contravaloarea lucrărilor suplimentare și nici pe cele cuprinse în

procesul verbal al Curții de Conturi Cluj, raporturile de expertiză efectuate

în apel concluzionând că suma de 1.137.333.789 lei reprezintă contravaloarea

facturii nr. 1709843 din 30 iunie 1999 și însumează în totalitate articolele

prevăzute în listele de lucrări pe baza cărora s-a determinat valoarea ofertei

și s-a încheiat contractul nr. 24/1995 și, conform borderoului situațiilor de

plată pentru lucrările executate în luna mai 1999.

De altfel borderoul situațiilor de lucrări

aferente facturii în litigiu a fost depus la pârâta recurentă cu nr. 11328 din

28 iulie 1999, reprezentanții acesteia confirmând realizarea și existența

lucrărilor, ca fiind lucrări prevăzute în oferta în baza căreia s-a încheiat

contractul, împrejurare atestată de expertiza tehnică efectuată.

Raportat la răspunsul dat de recurentă prin

adresa nr. 18650 din 14 septembrie 1999 instanța de apel a apreciat corect

consimțământul expres al recurentei pârâte la efectuarea plății pretinse prin

factura în litigiu.

Probele administrate cauzei relevă faptul că

lucrările reținute în procesul verbal al Curții de Conturi din 20 ianuarie 1999

în valoare de 387.119.000 lei nu au fost prevăzute în listele de lucrări ale

proiectului tehnic și nici în devizul ofertă ele fiind însă necesare și

acceptate de reprezentantul beneficiarului.

De altfel expertiza efectuată a stabilit că

această sumă a fost reținută de părți din datoriile acesteia față de

constructor la finele anului 1999 situație în care apare nejustificată

pretenția acesteia de compensare deoarece și-a recuperat odată suma.

În ceea ce privește suma de 669.700.000 lei așa

cum a reținut și instanța de apel, aceasta a fost dedusă de către pârâta

recurentă din obligațiile de plată avute către intimata reclamantă la data de

31 decembrie 1998 fapt care rezultă din adresa înregistrată la 19 ianuarie 1999

suma fiind vărsată la bugetul de stat cu OP nr. 1 din 26 ianuarie 1992, nr. 2

din 27 ianuarie 1999 și OP nr. 3 din 1 februarie 1999.

Cum motivele de apel au privit aceste aspecte

justificat instanța analizându-le în apelul promovat de reclamantă nu le-a

detaliat făcând însă precizarea că acestea au stat la baza respingerii apelului

în considerarea aceluiași temei juridic.

Față de cele arătate având în vedere

dispozițiile art. 312 C. proc. civ. și văzând prevederile art. 274 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.A. T.A.C.F.L.

Turda împotriva deciziei nr. 29 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurenta la 10.000.000 lei cheltuieli de

judecată către intimata reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4

noiembrie 2003.