ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 344/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 29 din 11 iunie 2001 Colegiul Jurisdicțional Sibiu al Curții de

Conturi a admis contestația formulată de S.V. și a anulat decizia de imputare

nr. 3/16 mai 2000 emisă de S.C. „H” S.A.   pentru suma de 38.234.945 lei

reprezentând contravaloarea bunurilor lipsă în gestiune.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că la

plecarea din unitate a contestatorului, fost șef la ferma nr. 9 Hamei, nu s-a

dispus inventarierea și nu s-a predat ferma altei persoane.

Astfel

față de data transferului, 8 februarie 1999, constatarea lipsei în gestiune s-a

făcut în aprilie 2000, la câteva luni după lichidare, împrejurare în raport de

care este inaplicabilă prezumția de culpă a gestionarului.

Recursul

jurisdicțional declarat de S.C. „H” S.A. a fost respins prin decizia nr. 483/12

octombrie 2001 a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi.

La

pronunțarea acestei soluții, s-a avut în vedere faptul că societatea  nu a

respectat normele nr. 2388/1995 privind efectuarea și verificarea gestiunilor,

potrivit cărora este stabilită regula că la data pierderii calității de

gestionar se efectuează verificarea gestiunii atât pentru cercetarea

eventualelor abateri, cât și pentru predarea gestiunii unei alte persoane.

În

cauză, unitatea nu a putut dovedi că lipsa în gestiune s-a produs numai pe

perioada cât contestatorul a avut calitatea de gestionar, în condițiile în care

la plecarea din unitate a acestuia nu s-a efectuat inventarierea.

În

lipsa stabilirii în mod cert a faptului că paguba s-a produs anterior plecării

din unitate a contestatorului, instanța nu a putut reține culpa acestuia.

Împotriva

deciziei a declarat recurs S.C. „H” S.A. prin lichidator judiciar S.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

recurenta a învederat că instanța Curții de Conturi nu a luat în considerare

apărările societății privind emiterea în termen a deciziei de imputare, cu

respectarea prevederilor art. 108 din C. muncii.

Cât

privește lipsa în gestiune, recurenta a arătat că provine cu siguranță numai

din perioada în care  a fost gestionar S.V., verificarea gestiunii fiind

amânată prin manoperele contestatorului, astfel încât poate opera prezumția de

culpă a gestionarului.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel,

instanțele Curții de Conturi au reținut în mod corect faptul că la plecarea

intimatului din unitate, 9 februarie 1999, nu a fost efectuată inventarierea

gestiunii și deci, nu s-a constatat existența unei pagube care să-i fie

imputabilă.

Inventarierea

a avut loc la mai mult de un an de la plecare, la 21 aprilie 2000, în lipsa

intimatului care nu rezultă  că a fost convocat pentru a fi prezent la

operațiune.

Cu acel

prilej, comisia de inventariere a  constatat lipsa unor bunuri în valoare

totală de  numai 1.890.620 lei nerezultând ce reprezintă diferența până la

suma  imputată, de 38.234.945 lei.

Cât

privește împrejurarea  că decizia de imputare a fost emisă în termen, Secția

Jurisdicțională nu a analizat acest aspect, întrucât S.V. nu a declarat recurs împotriva

sentinței prin care s-a respins excepția privind tardivitatea emiterii

deciziei.

Dar

această împrejurare nu este relevantă în aprecierea existenței pagubei și a

vinovăției gestionarului, având importanță doar pentru aprecierea datei când

conducerea unității a luat cunoștință de producerea prejudiciului.

În

raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Societatea Comercială „H” S.A. județul Sibiu prin

lichidator S.M. împotriva deciziei nr. 483 din 12 octombrie 2001 a Curții de

Conturi, secția Jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.