ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 344/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 29 din 11 iunie 2001 Colegiul Jurisdicțional Sibiu al Curții de Conturi a admis contestația formulată de S.V. și a anulat decizia de imputare nr. 3/16 mai 2000 emisă de S.C. „H” S.A. pentru suma de 38.234.945 lei reprezentând contravaloarea bunurilor lipsă în gestiune. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că la plecarea din unitate a contestatorului, fost șef la ferma nr. 9 Hamei, nu s-a dispus inventarierea și nu s-a predat ferma altei persoane. Astfel față de data transferului, 8 februarie 1999, constatarea lipsei în gestiune s-a făcut în aprilie 2000, la câteva luni după lichidare, împrejurare în raport de care este inaplicabilă prezumția de culpă a gestionarului.

Recursul jurisdicțional declarat de S.C. „H” S.A. a fost respins prin decizia nr. 483/12 octombrie 2001 a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi. La pronunțarea acestei soluții, s-a avut în vedere faptul că societatea nu a respectat normele nr. 2388/1995 privind efectuarea și verificarea gestiunilor, potrivit cărora este stabilită regula că la data pierderii calității de gestionar se efectuează verificarea gestiunii atât pentru cercetarea eventualelor abateri, cât și pentru predarea gestiunii unei alte persoane. În cauză, unitatea nu a putut dovedi că lipsa în gestiune s-a produs numai pe perioada cât contestatorul a avut calitatea de gestionar, în condițiile în care la plecarea din unitate a acestuia nu s-a efectuat inventarierea.

În lipsa stabilirii în mod cert a faptului că paguba s-a produs anterior plecării din unitate a contestatorului, instanța nu a putut reține culpa acestuia. Împotriva deciziei a declarat recurs S.C. „H” S.A. prin lichidator judiciar S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, recurenta a învederat că instanța Curții de Conturi nu a luat în considerare apărările societății privind emiterea în termen a deciziei de imputare, cu respectarea prevederilor art. 108 din C. muncii. Cât privește lipsa în gestiune, recurenta a arătat că provine cu siguranță numai din perioada în care a fost gestionar S.V., verificarea gestiunii fiind amânată prin manoperele contestatorului, astfel încât poate opera prezumția de culpă a gestionarului.

Examinând cauza în raport de motivele invocate Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanțele Curții de Conturi au reținut în mod corect faptul că la plecarea intimatului din unitate, 9 februarie 1999, nu a fost efectuată inventarierea gestiunii și deci, nu s-a constatat existența unei pagube care să-i fie imputabilă. Inventarierea a avut loc la mai mult de un an de la plecare, la 21 aprilie 2000, în lipsa intimatului care nu rezultă că a fost convocat pentru a fi prezent la operațiune. Cu acel prilej, comisia de inventariere a constatat lipsa unor bunuri în valoare totală de numai 1.890.620 lei nerezultând ce reprezintă diferența până la suma imputată, de 38.234.945 lei.

Cât privește împrejurarea că decizia de imputare a fost emisă în termen, Secția Jurisdicțională nu a analizat acest aspect, întrucât S.V. nu a declarat recurs împotriva sentinței prin care s-a respins excepția privind tardivitatea emiterii deciziei. Dar această împrejurare nu este relevantă în aprecierea existenței pagubei și a vinovăției gestionarului, având importanță doar pentru aprecierea datei când conducerea unității a luat cunoștință de producerea prejudiciului. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Societatea Comercială „H” S.A. județul Sibiu prin lichidator S.M. împotriva deciziei nr. 483 din 12 octombrie 2001 a Curții de Conturi, secția Jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.