ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1445/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația introdusă la Tribunalul Suceava, secția civilă, contestatorul R.F., în calitate de administrator al

Complexului V. Vatra Dornei, a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 219

din 4 iunie 2001, emisă de SC D. SA Târgu Mureș, ca urmare a actelor de

constatare nr. 6043 din 23 mai 2002 și nr. 6148 din 24 mai 2001, prin care s-a

stabilit în sarcina sa, un prejudiciu în valoare de 74.095.887 lei (66.500.00

lei reprezentând sumă neîncasată ca urmare a prestării unor servicii de cazare,

pentru care nu s-au eliberat chitanțe de plată și 7.595.887 lei reprezentând

lipsă în gestiunea unor obiecte de inventar, mărfuri alimentare și băuturi

alcoolice).

Tribunalul Suceava, secția civilă, prin

sentința nr. 288 din 24 septembrie 2001, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene

Mureș.

Prin sentința nr. 29 din 23 mai 2002,

Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Mureș a admis contestația

formulată, a anulat integral decizia de imputare nr. 219 din 4 iunie 2001 și a

respins excepția invocată de contestatorul R.F.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

jurisdicțională a reținut, în esență, că în ceea ce privește veniturile

nerealizate din activitatea hotelieră, prejudiciul nu are un caracter cert,

deoarece din evidențele scriptice nu a rezultat cazarea unor persoane ce pot fi

identificate în registrul oficial de evidență al unității, iar pentru a fi

stabilită răspunderea materială, se impunea existența unor documente justificative

din punct de vedere financiar-contabil. În legătură cu lipsa unor obiecte de

inventar, mărfuri alimentare și băuturi alcoolice, s-a apreciat că nu există

culpa contestatorului, în lipsa condițiilor de depozitare corespunzătoare, față

de care nu operează prezumția de culpă a gestionarului.

De asemenea, instanța a mai reținut

și faptul că decizia de imputare nu este motivată și a respins și excepția cu

privire la nulitatea deciziei de imputare, deoarece în cauză, actul de

imputație poate fi contestat în condițiile prevederilor art. 172 alin. (3) C.

muncii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Județeană

Mureș, care a considerat sentința, nelegală și netemeinică, întrucât în cauză

există elementele răspunderii materiale și pentru că sunt incidente

dispozițiile H.C.M. nr. 2230/1969.

Totodată, împotriva sentinței a

declarat recurs jurisdicțional și SC D.N. SA Târgu Mureș, care a arătat că

fostul administrator și gestionar al Complexului V. Vatra Dornei, și-a

îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, fapt ce a condus la

crearea unui prejudiciu real și cert, care s-a evidențiat pe de o parte, în

neînregistrarea și neîncasarea veniturilor din activitatea hotelieră, iar pe de

altă parte, în lipsurile constatate cu ocazia inventarierii.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, examinând actele și lucrările dosarului, s-a pronunțat prin decizia

nr. 22 din 21 ianuarie 2003, în sensul admiterii recursurilor jurisdicționale.

Pentru a hotărî astfel, instanța

jurisdicțională a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de fond, necesare

pentru răspunderea materială, în sensul dispozițiilor legale.

Totodată, s-a mai reținut, că

susținerile contestatorului cu privire la existența lipsurilor efective din gestiune

nu pot fi primite, întrucât acesta avea obligații stricte și îndatoriri și pe

care într-o astfel de situație trebuia să le respecte, conform prevederilor art.

25 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 și art. 9 alin. (1) lit. b), c) și d) și alin.

(2) din H.C.M. nr. 2230/1969, precum și că decizia de imputare nr. 219 din 4

iunie 2001, emisă de conducerea SC D.N. SA Târgu Mureș, a fost motivată.

Împotriva soluției astfel pronunțată,

a declarat recurs contestatorul R.F., criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Ca motive de casare, s-au invocat

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

A mai susținut că în mod greșit s-a

reținut prin decizia atacată, că și-ar fi îndeplinit defectuos sarcinile de

serviciu, conform fișei postului, câtă vreme această fișă nu i s-a adus la

cunoștință și nu poartă semnătura sa.

Totodată, nu există nici un proces-verbal

de primire a gestiunii, la data emiterii deciziei nr. 124/2000, iar faptele

reținute în actele de control reprezintă doar o apreciere subiectivă a

organului de control, unitatea nu a probat modul prin care toate bunurile au

intrat în gestiunea sa, nefiind depuse listele de inventar inițiale, conform

Legii nr. 22/1969 și H.C.M. nr. 2230/1969, prejudiciul reținut în sarcina sa,

nefiind real, cert și actual.

A mai arătat că atâta vreme, cât a

existat un angajament de plată din partea sa, nu se mai putea emite și o

decizie de imputare, deoarece s-ar angaja o dublă răspundere.

Totodată, instanța nu a luat în

considerare adresa nr. 6043 din 23 mai 2001, emisă de SC D. SA, care

menționează că „toate rapoartele de gestiune privind cazarea, corespund cu

sumele înscrise în registrele de casă”.

Recursul este nefondat.

Nu pot fi reținute motivele de

casare invocate de recurent, astfel că soluția pronunțată apare legală și

temeinică.

Astfel, recurentul a fost încadrat

în muncă, în calitate de administrator cu gestiune la Complexul V. Vatra Dornei, aparținând SC D.N. SA Târgu Mureș, iar în atribuțiile sale de

serviciu au intrat, printre altele, următoarele sarcini: întocmirea periodică a

necesarului de materiale, verificarea sub aspect cantitativ și calitativ a

produselor comandate și a livrării în termen a acestora, evidența și buna

gestionare a mijloacelor fixe, profitabilitatea unității, urmărirea și

răspunderea cu privire la încasarea la timp a serviciilor prestate de către

terți, urmărirea respectării normelor hoteliere, conform prevederilor specifice

cazării.

Aceste îndatoriri de serviciu

neîndeplinite corespunzător de către recurent, evidențiate atât în

neînregistrarea și în neîncasarea veniturilor din activitatea hotelieră, cât și

a lipsurilor din gestiune, au avut drept rezultat prejudiciul înregistrat.

În acest fel nu poate fi reținut

motivul de recurs invocat, cu privire la necunoașterea fișei postului, cât timp

regulile și regulamentul de cazare este clar.

Sub aspectul stabilirii faptei și

caracterului ilicit al acesteia, procesul-verbal întocmit de către organele de control

și revizie ale SC D.N. SA constituie probă pentru constatarea lipsurilor din

gestiune. Acest act de constatare constituie din punct de vedere juridic,

dovada și totodată, probatoriul pe baza căruia a fost emisă decizia de

imputare, astfel încât nu poate fi reținută susținerea recurentului, că faptele

prezentate reprezintă doar o apreciere subiectivă.

Totodată, prejudiciul cauzat are

caracter material, efectiv, direct, real și cert, deoarece acesta a adus

atingere patrimoniului SC D.N. SA Târgu Mureș, a cuprins numai paguba efectivă,

nu și beneficiul nerealizat, a fost produs în mod nemijlocit prin activitatea

recurentului, cuprinde valoare contabilă lipsă și este neîndoielnic, deoarece

corespunde lipsei efectiv constatate. Din actele și documentele anexate cauzei

rezultă că în ceea ce privește prejudiciul, s-a ținut seama de toate detaliile

obiective și au fost efectuate scăzămintele legale corespunzătoare, în funcție

de situația de fapt constatată.

Susținerile recurentului, cu privire

la existența lipsurilor efective din gestiune, nu pot fi reținute, întrucât

acesta avea obligații stricte și îndatoriri pe care într-o astfel de situație,

trebuia să le respecte conform prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 22/1969

și art. 9 alin. (1) lit. b), c) și d) și alin. (2) din H.C.M. nr. 2230/1969. De

altfel, Angajamentul de plată înregistrat sub nr. 6403 din 30 mai 2001 (neatacat

prin contestație) constituie o dovadă a asumării răspunderii de către recurent,

pentru pagubele constatate.

În ceea ce privește decizia de

imputare nr. 219 din 4 iunie 2001, emisă de conducerea SC D.N. SA Târgu Mureș,

se constată că aceasta este motivată, fiind făcută precizarea că „R.F., având

funcția de administrator și locul de muncă la Complexul V. Vatra Dornei, a gestionat defectuos activitatea la Complexul V. Vatra Dornei”. De asemenea, în actul de imputație se fac referiri la data

producerii pagubei, la cuantumul total al pagubei, la apărările formulate de

recurent și motivul înlăturării acestora, așa cum judicios a reținut instanța

jurisdicțională.

În consecință, hotărârea atacată

este temeinică și legală, în raport cu care recursul se privește ca fiind

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.F.

împotriva deciziei nr. 22 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 aprilie 2004.