ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1445/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația introdusă la Tribunalul Suceava, secția civilă, contestatorul R.F., în calitate de administrator al Complexului V. Vatra Dornei, a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 219 din 4 iunie 2001, emisă de SC D. SA Târgu Mureș, ca urmare a actelor de constatare nr. 6043 din 23 mai 2002 și nr. 6148 din 24 mai 2001, prin care s-a stabilit în sarcina sa, un prejudiciu în valoare de 74.095.887 lei (66.500.00 lei reprezentând sumă neîncasată ca urmare a prestării unor servicii de cazare, pentru care nu s-au eliberat chitanțe de plată și 7.595.887 lei reprezentând lipsă în gestiunea unor obiecte de inventar, mărfuri alimentare și băuturi alcoolice).

Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 288 din 24 septembrie 2001, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Mureș. Prin sentința nr. 29 din 23 mai 2002, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Mureș a admis contestația formulată, a anulat integral decizia de imputare nr. 219 din 4 iunie 2001 și a respins excepția invocată de contestatorul R.F. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța jurisdicțională a reținut, în esență, că în ceea ce privește veniturile nerealizate din activitatea hotelieră, prejudiciul nu are un caracter cert, deoarece din evidențele scriptice nu a rezultat cazarea unor persoane ce pot fi identificate în registrul oficial de evidență al unității, iar pentru a fi stabilită răspunderea materială, se impunea existența unor documente justificative din punct de vedere financiar-contabil.

În legătură cu lipsa unor obiecte de inventar, mărfuri alimentare și băuturi alcoolice, s-a apreciat că nu există culpa contestatorului, în lipsa condițiilor de depozitare corespunzătoare, față de care nu operează prezumția de culpă a gestionarului. De asemenea, instanța a mai reținut și faptul că decizia de imputare nu este motivată și a respins și excepția cu privire la nulitatea deciziei de imputare, deoarece în cauză, actul de imputație poate fi contestat în condițiile prevederilor art. 172 alin. (3) C. muncii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Județeană Mureș, care a considerat sentința, nelegală și netemeinică, întrucât în cauză există elementele răspunderii materiale și pentru că sunt incidente dispozițiile H.C.M.

nr. 2230/1969. Totodată, împotriva sentinței a declarat recurs jurisdicțional și SC D.N. SA Târgu Mureș, care a arătat că fostul administrator și gestionar al Complexului V. Vatra Dornei, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, fapt ce a condus la crearea unui prejudiciu real și cert, care s-a evidențiat pe de o parte, în neînregistrarea și neîncasarea veniturilor din activitatea hotelieră, iar pe de altă parte, în lipsurile constatate cu ocazia inventarierii. Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, examinând actele și lucrările dosarului, s-a pronunțat prin decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2003, în sensul admiterii recursurilor jurisdicționale. Pentru a hotărî astfel, instanța jurisdicțională a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de fond, necesare pentru răspunderea materială, în sensul dispozițiilor legale.

Totodată, s-a mai reținut, că susținerile contestatorului cu privire la existența lipsurilor efective din gestiune nu pot fi primite, întrucât acesta avea obligații stricte și îndatoriri și pe care într-o astfel de situație trebuia să le respecte, conform prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 și art. 9 alin. (1) lit. b), c) și d) și alin. (2) din H.C.M. nr. 2230/1969, precum și că decizia de imputare nr. 219 din 4 iunie 2001, emisă de conducerea SC D.N. SA Târgu Mureș, a fost motivată. Împotriva soluției astfel pronunțată, a declarat recurs contestatorul R.F., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Ca motive de casare, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. A mai susținut că în mod greșit s-a reținut prin decizia atacată, că și-ar fi îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, conform fișei postului, câtă vreme această fișă nu i s-a adus la cunoștință și nu poartă semnătura sa. Totodată, nu există nici un proces-verbal de primire a gestiunii, la data emiterii deciziei nr. 124/2000, iar faptele reținute în actele de control reprezintă doar o apreciere subiectivă a organului de control, unitatea nu a probat modul prin care toate bunurile au intrat în gestiunea sa, nefiind depuse listele de inventar inițiale, conform Legii nr. 22/1969 și H.C.M. nr. 2230/1969, prejudiciul reținut în sarcina sa, nefiind real, cert și actual. A mai arătat că atâta vreme, cât a existat un angajament de plată din partea sa, nu se mai putea emite și o decizie de imputare, deoarece s-ar angaja o dublă răspundere.

Totodată, instanța nu a luat în considerare adresa nr. 6043 din 23 mai 2001, emisă de SC D. SA, care menționează că „toate rapoartele de gestiune privind cazarea, corespund cu sumele înscrise în registrele de casă”. Recursul este nefondat. Nu pot fi reținute motivele de casare invocate de recurent, astfel că soluția pronunțată apare legală și temeinică. Astfel, recurentul a fost încadrat în muncă, în calitate de administrator cu gestiune la Complexul V. Vatra Dornei, aparținând SC D.N.

SA Târgu Mureș, iar în atribuțiile sale de serviciu au intrat, printre altele, următoarele sarcini: întocmirea periodică a necesarului de materiale, verificarea sub aspect cantitativ și calitativ a produselor comandate și a livrării în termen a acestora, evidența și buna gestionare a mijloacelor fixe, profitabilitatea unității, urmărirea și răspunderea cu privire la încasarea la timp a serviciilor prestate de către terți, urmărirea respectării normelor hoteliere, conform prevederilor specifice cazării. Aceste îndatoriri de serviciu neîndeplinite corespunzător de către recurent, evidențiate atât în neînregistrarea și în neîncasarea veniturilor din activitatea hotelieră, cât și a lipsurilor din gestiune, au avut drept rezultat prejudiciul înregistrat.

În acest fel nu poate fi reținut motivul de recurs invocat, cu privire la necunoașterea fișei postului, cât timp regulile și regulamentul de cazare este clar. Sub aspectul stabilirii faptei și caracterului ilicit al acesteia, procesul-verbal întocmit de către organele de control și revizie ale SC D.N. SA constituie probă pentru constatarea lipsurilor din gestiune. Acest act de constatare constituie din punct de vedere juridic, dovada și totodată, probatoriul pe baza căruia a fost emisă decizia de imputare, astfel încât nu poate fi reținută susținerea recurentului, că faptele prezentate reprezintă doar o apreciere subiectivă. Totodată, prejudiciul cauzat are caracter material, efectiv, direct, real și cert, deoarece acesta a adus atingere patrimoniului SC D.N.

SA Târgu Mureș, a cuprins numai paguba efectivă, nu și beneficiul nerealizat, a fost produs în mod nemijlocit prin activitatea recurentului, cuprinde valoare contabilă lipsă și este neîndoielnic, deoarece corespunde lipsei efectiv constatate. Din actele și documentele anexate cauzei rezultă că în ceea ce privește prejudiciul, s-a ținut seama de toate detaliile obiective și au fost efectuate scăzămintele legale corespunzătoare, în funcție de situația de fapt constatată. Susținerile recurentului, cu privire la existența lipsurilor efective din gestiune, nu pot fi reținute, întrucât acesta avea obligații stricte și îndatoriri pe care într-o astfel de situație, trebuia să le respecte conform prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 și art. 9 alin. (1) lit. b), c) și d) și alin. (2) din H.C.M.

nr. 2230/1969. De altfel, Angajamentul de plată înregistrat sub nr. 6403 din 30 mai 2001 (neatacat prin contestație) constituie o dovadă a asumării răspunderii de către recurent, pentru pagubele constatate. În ceea ce privește decizia de imputare nr. 219 din 4 iunie 2001, emisă de conducerea SC D.N. SA Târgu Mureș, se constată că aceasta este motivată, fiind făcută precizarea că „R.F., având funcția de administrator și locul de muncă la Complexul V. Vatra Dornei, a gestionat defectuos activitatea la Complexul V. Vatra Dornei”. De asemenea, în actul de imputație se fac referiri la data producerii pagubei, la cuantumul total al pagubei, la apărările formulate de recurent și motivul înlăturării acestora, așa cum judicios a reținut instanța jurisdicțională.

În consecință, hotărârea atacată este temeinică și legală, în raport cu care recursul se privește ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.F. împotriva deciziei nr. 22 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2004.