ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7862/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

23 septembrie 2003, S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 425 din 20 iunie 2003 a secției jurisdicționale a Curții

de Conturi, solicitând casarea acesteia.

În motivarea recursului s-a

susținut că instanța de recurs jurisdicțional nu a ținut seama de dispozițiile

Curții Supreme de Justiție, din deciziile nr. 1707 din 9 mai 2002 și nr. 1499

din 10 aprilie 2003.

Sub acest aspect, recurenta

a precizat că s-a procedat ilegal la compensarea de produse diferite în

gestiuni diferite și pe perioade de gestiuni diferite.

B.N., parte în cauza de

față, a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului declarat

în cauză, întrucât este nemotivat în condițiile art. 303 C. proc. civ. Pe de

altă parte, acesta a susținut că instanța de fond a reținut în mod corect că

angajarea răspunderii materiale a unui gestionar, nu poate opera decât dacă

acest prejudiciu este real și cert.

Sub acest aspect, petentul a

precizat că prin decizia de imputare nr. 161/1999 s-a imputat suma de

15.998.000 lei, ca apoi cei de la P. să reducă suma la 9.087.500 lei.

Mai mult, s-a subliniat

faptul că din probele cauzei (inclusiv expertiza efectuată procauza), rezultă

că lipsa în gestiune este formală, în sensul că este rezultatul unei greșeli de

înregistrare, neimputabilă petentului.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că prin decizia nr. 425 din 20 iunie 2003, secția jurisdicțională

a Curții de Conturi a României a respins recursul jurisdicțional formulat de

S.N.P. P. SA București, sucursala P. Sibiu, împotriva sentinței nr. 12 din 27

martie 2001, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Sibiu, în dosarul nr.

20/2000, însușindu-și motivele reținute prin decizia nr. 572 din 29 octombrie

2002.

Verificându-se actele cauzei,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 12 din 27

martie 2001, Colegiul jurisdicțional Sibiu a admis contestațiile formulate de

contestatorii B.N. și B.V. împotriva deciziei nr. 161 din 29 noiembrie 1999,

emisă de S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, pentru suma de 15.998.000 lei, pe

care a anulat-o.

S-a reținut că B.N. și B.V.

au îndeplinit funcția de gestionari la depozitul P. Sibiu din cadrul sucursalei

P. Sibiu.

La data de 1 octombrie 1999,

în cadrul gestiunii „Depozite” condusă de cei doi contestatori, s-a efectuat o

inventariere, ocazie cu care, s-au constatat prin procesul-verbal nr. 4071M

10.99, minusuri și plusuri la produsele petroliere gestionate.

După acordarea scăzămintelor

de depozitare, prin procesul-verbal nr. 4974 din 25 februarie 1999, s-a reținut

existența unui minus imputabil, de 15.998.000 lei.

Ca atare, prin decizia nr.

161 din 29 noiembrie 1999, această sumă a fost imputată celor doi gestionari.

Prin soluționarea cauzei,

prin decizia nr. 425 din 20 iunie 2003, hotărâre atacată în cauză, s-a reținut

că verificându-se apărarea contestatorilor, în sensul că lipsa scriptică este

consecința faptului că la inventarul anterior s-a înregistrat ca plus în

gestiune, o cantitate de benzină super plus, ce cuprindea și zestrea

conductelor ce a fost trasă din conductele aferente unor rezervoare și

introdusă efectiv într-un rezervor, s-a concluzionat că sentința colegiului

este corectă.

Astfel, declarația

maistrului P.V. din cadrul compartimentului M.E.A. arată că datorită unor

probleme tehnice au fost golite conductele de la rezervorul nr. 2-23 către

rampa CF, efectuându-se tragerea produsului din conducte, în rezervorul 3,

pentru a se putea repara defecțiunea ivită. Această situație a fost confirmată

și de reprezentanți din respectivul serviciu.

De altfel, expertul B.G. a

și procedat la verificarea situației privind stabilirea zestrei conductelor, la

produsul la care s-a constatat minusul ce a dus la emiterea deciziei de

imputare.

Expertul a precizat în

expertiza efectuată, că „zestrea conductelor reprezintă cantitatea de produs

petrolier care rămâne în mod constant pe conducte, între robineții de acces și

rezervoare, cantitate ce se stabilește în mod obiectiv pe baza unor

documentații tehnice elaborate de S.N.P. P. SA.

În mod concret, expertul a

stabilit că pentru rezervoarele 2-23, zestrea conductelor este de 5.901 litri,

respectiv 4.502 litri.

Cum din verificarea

procesului-verbal de inventariere din 15 septembrie 1999 nu rezultă că la

stabilirea cantităților de benzină super plus evidențiate ca existente în

rezervoare, s-a trecut în mod distinct și cantitatea de benzină super plus, ce

a fost trasă la 14 septembrie 1999 din conductele aferente rezervorului 3-23 și

depozitate în rezervorul 3, s-a concluzionat că plusul de 13.224 kg. benzină

super plus conține ca element component, și benzina ce a fost trasă din

conductele aferente rezervorului 3-23.

Această situație finalizată

de organele de control, printr-o compensare și o înregistrare a plusului de

3419 kg benzină super plus, a făcut ca la inventarul din 1 octombrie 1999, ca

urmare a faptului că după repararea robinetului, benzina reprezentând zestrea

conductelor , să apară, inevitabil ca minus în gestiune.

Mecanismul producerii

minusului și plusului, relevat de expert și analizat în cauză prin hotărârea

recurată, circumscrie în același timp și lipsa de culpă a lipsei în gestiune.

Deci, susținerile din recursul de față sunt neîntemeiate.

Așa fiind, recursul declarat

urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ., întrucât nu s-a dovedit

temeinicia deciziei de imputare nr. 161 din 29 noiembrie 1999, emisă de S.N.P. P.

SA, sucursala P. Sibiu, pentru 15.998.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, împotriva deciziei nr. 425 din 20 iunie

2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat,

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2004.