ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1499/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 572, pronunțată la

data de 29 octombrie 2002 în dosarul nr. 559/2002, secția jurisdicțională a

Curții de Conturi, judecând după casare, a respins recursul jurisdicțional

formulat de S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, împotriva sentinței nr .12 din 27

martie 2001, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Sibiu.

Pentru a pronunța această soluție,

secția jurisdicțională a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința nr. 12 din 27 martie

2001, pronunțată în dosarul nr. 20/2000, Colegiul jurisdicțional al Camerei de

Conturi Sibiu a admis contestațiile formulate de contestatorii B. N. și B.V. și

a anulat decizia de imputare nr. 161 din 29 noiembrie 1999, emisă de S.N.P. P.

SA, sucursala P. Sibiu, pentru suma de 15.998.000 lei.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 339 din 28 iunie 2002, pronunțată în dosarul nr.

241/2001, a respins recursul jurisdicțional formulat de unitatea emitentă.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 1707 din 9 mai 2002, a admis

recursul în contencios formulat de S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, a casat

decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecare. aceleiași instanțe

jurisdicționale.

Rejudecând cauza, secția

jurisdicțională a pronunțat aceeași soluție, motivând, în esență, că

prejudiciul constatat de către organele de control, este inexistent, astfel că

nu există temei pentru angajarea răspunderii în sarcina celor doi contestatori.

Împotriva acestei ultime soluții a

formulat recurs în contencios S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, susținând, în

esență, că instanța jurisdicțională, rejudecând cauza, nu a ținut cont de

dispozițiile din decizia Curții Supreme de Justiție și a pronunțat o soluție

nelegală și netemeinică.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, potrivit prevederilor

art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de

recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe, sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare.

Or, analizând considerentele

deciziei nr. 1707 din 9 mai 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție,

secția de contencios administrativ și analizând soluția recurată, se constată

că instanța jurisdicțională de rejudecare nu s-a conformat prevederilor legale

citate mai sus.

Astfel fiind, soluția va fi casată,

iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare, potrivit dezlegărilor date în prima

decizie de casare, urmând ca celelalte critici formulate în recursul de față să

fie cercetate ca apărări de către instanța jurisdicțională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.N.P.

P. SA București, sucursala P. Sibiu, împotriva deciziei nr. 572 din 29

octombrie 2002 a Curții de Conturi a Românie, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare, Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 aprilie 2003.