ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8127/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 30 din 13

mai 2003 a Colegiului jurisdicțional Sibiu, s-a admis contestația formulată de

S.L. și s-a dispus anularea deciziei de imputare nr. 288 din 7 noiembrie 2002,

emisă de S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, pentru suma de 7.863.536 lei.

Instanța Curții de Conturi a

reținut în raport cu constatările și concluziile expertizei contabile, că

unitatea nu a suferit vreun prejudiciu, nefiind, astfel, întrunite, condițiile

pentru a fi angajată răspunderea materială a gestionarului.

Recursul jurisdicțional

declarat de S.N.P. P. SA a fost respins de secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 475 din 12 septembrie 2003, prin care s-a reținut, în

urma efectuării compensărilor și scăzămintelor posibile, inexistența minusurilor

imputate contestatorului.

Împotriva deciziei a

formulat recurs, S.N.P. P. SA București, sucursala P. Sibiu, învederând că

instanțele Curții de Conturi nu au calculat pierderile la produsele petroliere,

în raport cu prevederile legale specifice, respectiv Ordinul nr. 321/2000,

dispoziții față de care decizia de imputare trebuia menținută, fiind emisă cu

respectarea legii.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

În cauză, s-a dispus și

efectuat o expertiză contabilă care a constatat că unitatea a stabilit cu erori,

volumul perisabilităților și în urma recalculării acestora, a concluzionat că

nu există prejudiciu în patrimoniul sucursalei.

Recurenta a formulat

obiecțiuni la raportul de expertiză, învederând că au fost eronat interpretate

prevederile H.G. nr. 949/2002, potrivit cărora județul Sibiu se află în zona

montană, și nu în cea submontană, cum a considerat expertul, împrejurare în

raport cu care a acordat perisabilități peste limitele maxime stabilite prin

Ordinul nr. 321/2000.

Răspunzând la obiecțiuni,

expertiza a constatat că municipiul Sibiu, fiind situat la o altitudine de 450 m față de nivelul de referință, și la o distanță de 12 km de zona montană, a fost corect încadrat

în zona submontană, utilizându-se coeficienții specifici acestei zone, pentru

calculul perisabilităților.

Având în vedere că

delimitarea zonelor se face nu la nivel de județ, ci la localitățile

componente, iar stația P. gestionată de contestator, se află în municipiul

Sibiu, Curtea reține ca fiind corectă, încadrarea efectuată de expert și pe

cale de consecință, și calculul perisabilităților.

În raport cu inexistența

prejudiciului, soluția instanțelor de conturi, de anulare a deciziei de

imputare, este corectă, urmând a se dispune respingerea recursului declarat în

cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, împotriva deciziei nr. 475 din 12

septembrie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2004.