ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2268/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 218 din 5

septembrie 2002, Tribunalul Argeș, secția penală, a condamnat pe inculpatul V.N.D.

la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Prin aceeași hotărâre, instanța de

fond a admis în parte cererea de despăgubiri și a obligat pe inculpat să

plătească părților civile L.G. și L.M. suma de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict.

S-a reținut că, în data de 20

octombrie 2001, în jurul orei 2,00, pe fondul unui conflict cu victima L.D.N.,

inculpatul a aplicat acesteia o lovitură, în zona toracică, cu un cuțit, după

care a plecat acasă unde a spălat petele de sânge de pe obiectul folosit.

Prin raportul de necropsie s-a

stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii

interne ce a intervenit în urma unui traumatism toracic forte prin lovire cu un

corp tăietor-înțepător, între leziunile traumatice și deces existând legătură

de cauzalitate.

Împotriva hotărârii primei instanțe

au declarat apel atât inculpatul, cât și părțile civile.

Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei,

arătând că în mod greșit nu a fost reținută scuza provocării, în raport de

împrejurarea că avea temere față de victima care îl agresase de mai multe ori.

Părțile civile au susținut că în mod

greșit daunele, dovedite, nu au fost acordate în limita cuantumului precizat

prin declarația de constituire de parte civilă.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia nr. 28/ A din 30 ianuarie 2003, a admis apelurile

declarate de părțile civile, a desființat sentința atacată numai în latura

civilă și a majorat despăgubirile civile la suma de 41.350.000 lei.

Prin aceeași decizie, apelul

declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de control a reținut că părțile civile au dovedit efectuarea de cheltuieli mai

mari, cu înmormântarea și pomenile ulterioare.

Referitor la apelul declarat de

inculpat, s-a reținut că nu există nici o dovadă a vreunui act de violență sau

alt act care să aducă o atingere gravă a demnității inculpatului sau altă

acțiune ilicită la care victima să fi recurs, ea prima, în momentul în care a

avut loc cearta.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs atât inculpatul, cât și părțile civile.

Inculpatul nu a motivat în scris

recursul declarat, la termen, prin apărător, invocând cazurile de casare,

prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și 14 C. proc. pen.,

Reiterând motivele apelului, s-a arătat că între inculpat și victimă a existat

o situație conflictuală mai veche, cu referire la conflictul avut cu o

săptămână înainte la o cununie civilă, că în noaptea respectivă a fost înjurat

la discotecă, lovirea cu cuțitul a părții vătămate fiind o reacție la atacul

acesteia. Totodată, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului și

concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, pedeapsa

aplicată este mult prea severă.

Părțile civile au arătat că suma

acordată de către instanța de apel este dovedită, dar solicită și daune morale.

Recursurile sunt nefondate.

Referitor la recursurile părților

civile se constată că acestea au solicitat la instanța de fond suma de

100.000.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, din care s-au acordat

15.000.000 lei. Instanța de apel, pe baza probelor cu acte administrate, a

majorat despăgubirile civile la suma de 41.350.000 lei. Pe parcursul procesului

penal, până în recurs, părțile civile nu au solicitat daune morale, astfel

încât, critica formulată este neîntemeiată.

În ceea ce privește recursul

inculpatului, susținerile acestuia privitoare la debutul conflictului nu se

coroborează cu nici una din probele administrate în cauză.

Existența unor certuri mai vechi

între inculpat și victimă este dovedită în cauză, însă nici una din probele administrate

nu susține faptul declanșării conflictului, în acea noapte, de către victimă.

Or, esențială pentru reținerea

circumstanței atenuante a provocării este împrejurarea ca, în momentul

ripostei, inculpatul să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, determinată de o provocare din partea victimei.

Cum în cauză nu este dovedită

îndeplinirea condițiilor legale privind săvârșirea infracțiunii sub influența

unei puternice tulburări sau emoții, determinarea acestei stări sufletești a

inculpatului de o provocare din partea victimei și această provocare să se fi

produs prin una din modalitățile, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în mod

corect instanțele nu au reținut scuza provocării, așa încât, recursul este

nefondat sub aspectul acestei critici.

Totodată, aplicând inculpatului o

pedeapsă situată spre limita minimă prevăzută de norma incriminatoare, instanța

a făcut o justă individualizare a acesteia, luând în considerare gravitatea

faptei, dar și persoana inculpatului care este tânăr și nu are antecedente

penale, așa încât, și această critică se constată ca fiind neîntemeiată.

Examinând cauza în raport și de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu

sunt alte cazuri de casare care, luate în considerare de instanță din oficiu,

să conducă la casarea hotărârii pronunțate.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de

inculpatul V.N.D. și părțile civile L.G. și L.M., ca nefondate.

În baza art. 88 C. pen., din

pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata executată în arest

preventiv, iar în baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții vor

fi obligați, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul V.N.D. și de părțile civile L.M. și L.G. împotriva

deciziei penale nr. 28/ A din 30 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 21 octombrie 2001, la 15 mai 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și pe

recurentele părți civile la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 mai 2003.