ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2543/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 183/COM din 9 decembrie 2008 dată în Camera de Consiliu a respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii privind constatarea nulității hotărârii A.G.A. și a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta N.L.A. în contradictoriu cu pârâtele SC A. SCS cu sediul social în Constanța și T.A. A mai fost admisă cererea de intervenție forțată formulată în temeiul art. 57 C. proc. civ. de intervenienții N.I.A. și N.I.M., prin curator P.E.I.

De asemenea a fost constatată nulitatea Hotărârii A.G.A. a SC A. SCS din data de 28 ianuarie 2008. În final a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea executării Hotărârii A.G.A. din 28 ianuarie 2008 și respins acest capăt de cerere ca inadmisibil. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că se impune respingerea excepției inadmisibilității acțiunii determinat de caracterul indiviz al drepturilor transmise prin succesiune. Reclamanta a introdus în cauză, în calitatea de intervenienți forțați, care pot pretinde aceleași drepturi că și reclamanta, pe ceilalți coproprietari, respectiv pe cei doi moștenitori minori ai defunctului N.S.

Excepția de inadmisibilitate motivată pe calea procedurală greșită aleasă de reclamantă, în sensul că, în raport de susținerile sale, ar fi avut la dispoziție calea opoziției, întrucât interesul său este acela de a obține un anumit bun din patrimoniul societății, a fost găsită de asemenea nefondată. A fost admisă însă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea executării hotărârii atacate, întrucât, potrivit art. 133 din Legea nr. 31/1990 o asemenea cerere se formulează și se soluționează separat, pe calea ordonanței președințiale. În cadrul societății în comandită simplă, în schimbul aporturilor lor, asociații dobândesc anumite părți de interes. Aceste părți de interes conferă calitatea de asociat, cu toate drepturile și obligațiile aferente, putând fi transmise în condițiile legii.

Nu a fost reținută apărarea pârâtelor în sensul că transmiterea părților de interes care au aparținut unui asociat comanditat nu poate duce la dobândirea calității de asociat în considerarea calităților personale ale asociatului comanditat, care au fost avute în vedere la constituirea societății, întrucât legea nu distinge între cele două categorii de asociați, impunând doar condiția restrictivă a acordului asociaților, dat fie prin actul constitutiv, fie ulterior. Legea nr. 31/1990 nu reglementează adunarea generală a asociaților în cadrul societății în comandită simplă, asupra problemelor esențiale ale societății, deliberând toți asociații. În consecință, modificarea actului constitutiv trebuia aprobat de toți asociații, iar în cauză reclamanta și intervenienții forțați nu au fost convocați pentru a participa la adunarea generală, astfel încât a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și admisă cererea constatându-se nulitatea Hotărârii A.G.A.

din 28 ianuarie 2008. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 51/COM din 14 mai 2009 a respins ca nefondat apelul pârâților SC A. SCS Constanța și T.A. împotriva sentinței civile nr. 183/COM din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Constanța, secția comercială, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior de prima instanță. Împotriva deciziei civile nr. 51/COM din 14 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs pârâtele SC A. SCS Constanța și T.A., care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că instanțele greșit au făcut aplicarea dispozițiilor de drept comun, admițând cererea de intervenție forțată și considerând că prin aceasta este acoperită cerința coparticipării procesuale a coindivizorilor, ignorând aplicabilitatea dispozițiilor speciale ce reprezintă o aplicare a principiului unanimității în materie societară. De asemenea sub aspectul respingerii criticii privind imposibilitatea dobândirii calității de asociat al moștenitorilor prin transmiterea părților de interes aparținând unui comanditat greșit s-a reținut că legea nu face distincție între cele două categorii de asociați.

Intimata reclamantă N.L.A. a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenți, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente. Potrivit cererii de chemare în judecată reclamanta N.L.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC A. SCS Constanța și T.A. anularea Hotărârii A.G.A. din 28 ianuarie 2008 a SC A. SCS, având în vedere că aceasta a fost luată cu încălcarea prevederilor legale privind convocarea, fără cvorumul legal pentru adoptarea hotărârii, fiind încălcate drepturile asociaților absenți. De remarcat că prin sentința civilă nr. 1021 din 21 ianuarie 2008 a Judecătoriei Constanța, secția civilă, în baza art. 271 și urm. C. proc.

civ. s-a luat act de tranzacția intervenită între reclamanta T.A. (fostă N.) și pârâții N.L.A., N.I.A. și N.I.M. În acest context, reclamanta N.L.A. a dobândit 50% din totalul părților sociale ale SC A. SCS împreună cu minorii N.I.A. și N.I.M. Amplu argumentat și bine documentat, atât instanța de fond cât și cea de apel au stabilit, în principal, că pârâta T.A., la data de 28 ianuarie 2008, înainte ca sentința civilă nr. 1021 din 21 ianuarie 2008 să devină definitivă, a procedat, fără acordul celorlalți asociați schimbarea formei societății, modificarea actului constitutiv și diminuarea capitalului social. Deoarece reclamanta și intervenienții, forțați dețineau 50% din capitalul social, apare cât se poate de evident că Hotărârea A.G.A.

din 28 ianuarie 2008 nu a întrunit condițiile de cvorum, fiind luate decizii în lipsa lor, împrejurări care conduc la nulitatea absolută a hotărârii expuse anterior. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtelor SC A. SCS și T.A. împotriva deciziei nr. 51/COM din 14 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC A. SCS Constanța și T.A. împotriva deciziei nr. 51/COM din 14 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1 iulie 2010.