ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3692/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 10

iunie 2002 a Tribunalului Sălaj, au fost condamnați inculpații:

complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen. și art. 13 C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 64 și

art.71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada

reținerii și a arestului preventiv începând cu 27 februarie 2002 și până la zi.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 5.000.000 lei.

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 13 C.

pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a revocat beneficiul liberării

condiționate a restului de pedeapsă de 215 zile rămas neexecutat din pedeapsa

de un an și 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

66/1998 a Tribunalului Sălaj, rest de pedeapsă care a fost contopit cu pedeapsa

aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, cu consecințele prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 1.500.000

lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța sentința de mai

sus, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 21 august 1999,

inculpații H.P. și C.M.R., se aflau la o discotecă organizată în localitatea

Porți împreună cu numitul H.I., fratele inculpatului H.P. În jurul orei 22,00,

inculpatul H.P. a fost contactat de numitul L.M. care era însoțit de B.D., iar

cu această ocazie, inculpatul H.P. a aflat că numitul B.D. are de primit o sumă

de bani de la un cetățean din Horoatul Crasnei și care în noaptea respectivă

avea o nuntă și urma să intre în posesia unei sume de bani.

Cu această ocazie, numitul L.M. a

propus inculpaților H.P. și C.M.R. să-l ajute pe B.D. să-și recupereze banii,

urmând să-i însoțească la persoana în cauză, iar în situația în care acesta

refuză restituirea, să-l amenințe și să-l intimideze pentru a-l determina să

restituie banii.

Atât inculpatul H.P., cât și

inculpatul C.M.R. s-au declarat de acord cu propunerea numitului L.M., astfel

că H.P. i-a cerut fratelui său H.I. să-i însoțească la o discotecă în Zalău.

După ce au fost la o discotecă în

Suplacul de Barcău, apoi la o nuntă în localitatea Plopiș, inculpatul H.P. a

luat de la domiciliul său o bâtă de bass-ball și o șapcă cu cozoroc pe care a

dat-o inculpatului C.M.R.

În jurul orei 4,00, cei cinci s-au

deplasat cu autoturismul în apropierea imobilului în care avea loc nunta, iar

la un moment dar, văzând pe partea vătămată că a pornit spre domiciliu însoțit

de trei autoturisme inculpații s-au deplasat la rândul lor în apropierea

domiciliului părții vătămate. Aici, numitul B.D. a chemat pe partea vătămată la

poartă și după ce aceasta a ieșit, i-a cerut suma de 2000 mărci germane

necesară pentru a înscrie în circulație autoturismul marca AUDI primit în

schimb, însă a fost refuzat de partea vătămată. La rândul său, numitul L.M. a

coborât din autoturism cerându-i 2000 mărci germane și întrucât aceasta a

refuzat i-a chemat din autoturism pe inculpații H.P. și C.M.R., precum și pe H.I.

Inculpații H.P. și C.M.R. au coborât

din autoturism și s-au apropiat de partea vătămată, iar la scurt timp a venit

acolo și H.I. care s-a apropiat la rândul său de grupul respectiv.

În acel moment, inculpatul C.M.R. a

aplicat părții vătămate D.I. o lovitură peste cap, solicitându-i să aducă

banii, iar L.M. a lovit-o cu pumnul în față.

Cei doi au amenințat pe partea

vătămată că, în cazul în care nu va aduce banii îl vor bate.

Față de actele de amenințare și

violență la care a fost supusă partea vătămată s-a dus în casă și a adus de la

soția sa suma de 12.000.000 lei, pe care a înmânat-o numitului L.M.

După ce au primit banii, numitul

L.M. a numărat suma și a constatat că sunt 12.000.000 lei, astfel că a

solicitat părții vătămate să aducă și diferența de 5.000.000 lei, însă aceasta

i-a spus că diferența o va da a doua zi, lucru pe care l-a și făcut.

După ce B.D. a intrat în posesia

sumei de 12.000.000 lei, toți cei cinci inculpați s-au deplasat în piața de

autoturisme din Oradea, unde i-a dat inculpatului H.P. suma de 5.500.000 lei,

iar lui L.M. 400.000 lei, iar ulterior acestuia din urmă i-a mai dat 200.000

lei.

La rândul său, inculpatul H.P. i-a

dat inculpatului C.M.R. suma de 1.800.000 lei, iar lui H.I. suma de 1.500.000

lei.

Împotriva sentinței penale nr. 58

din 10 iulie 2002 a tribunalului sălaj, au declarat apel inculpații H.P. și

C.M.R.

Inculpatul C.M.R. a solicitat

admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și rejudecând

cauza, a se dispune achitarea lui în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu motivarea că inculpatul C.M.R. nu a

aplicat lovituri părții vătămate și nici nu a profitat de pe urma săvârșirii

infracțiunii.

În subsidiar, s-a solicitat a se

dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., în infracțiunea de șantaj,

prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., a se reține în favoarea inculpatului

C.M.R. circumstanțe atenuante și a se reduce pedeapsa ce i s-a aplicat sub

minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul H.P. nu și-a motivat

apelul, iar în ședința publică din 10 octombrie a declarat că își retrage

recursul.

Prin decizia penală nr. 276 din 10

octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul C.M.R. și a luat act că inculpatul H.P. și-a retras apelul.

Pentru a pronunța astfel, s-a

reținut că inculpatul C.M.R. a lovit pe partea vătămată D.I., împrejurare ce a

rezultat din declarațiile numitului L.M. și a coinculpaților H.P. și H.I.

S-a mai reținut, de asemenea, că

fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie

și nu de șantaj, iar pedeapsa aplicată este corespunzătoare.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul C.M.R.

Critica vizează aceleași aspecte

invocate și în apel, respectiv greșita condamnare, solicitând în principal,

achitarea potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar

în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de șantaj,

prevăzută de art. 194 C. pen.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

17 și 17

1

C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit alin. (3) din

același articol, constată că recursul este nefondat.

Astfel cum au reținut instanțele,

rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile lui L.M., ale

inculpaților coroborate cu declarațiile părții vătămate că inculpatul C.M.R. a

săvârșit infracțiunea de tâlhărie asupra părții vătămate împreună cu alte

persoane, obligându-l pe acesta să le dea suma de 17.000.000 lei prin

amenințare și violență.

Nici critica cu privire la

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de șantaj nu se impune știut

fiind că, în cazul infracțiunii de șantaj, relațiile sociale încălcate sunt, în

principal, cele referitoare la libertatea persoanei, pe când în cazul tâlhăriei

sunt încălcate în primul rând și în principal, cele referitoare la patrimoniul

acesteia și în secundar cele referitoare la libertate persoanei.

De aceea, se reține că însușirea

unui bun al părții vătămate prin amenințare și violență întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu de șantaj.

Cum, examinând cauza din oficiu nu

se relevă motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă

ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.M.R. împotriva deciziei penale

nr. 276 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, cu obligarea recurentului

la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M.R. împotriva deciziei penale nr. 276 din 10

octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 septembrie 2003.