ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1270/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 243 din 29

aprilie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul F.S. la pedeapsa de 4

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

cu aplicarea și a dispozițiilor art. 71 și art. 64 din același cod.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul S.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în

dauna părții vătămate F.S. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C.

pen., în dauna părții vătămate F.D. și inculpatul G.A. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în dauna părții vătămate F.D. și

pentru două infracțiuni prevăzute de art. 205 C. pen., în dauna părților

vătămate F.S. și F.D.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen.,

părțile vătămate inculpate G.A. și S.M. au fost condamnate la câte 2.000.000

lei, amendă penală, fiecare, părți vătămate fiind F.S. și F.D., atrăgându-se

atenția primilor asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

A fost admisă, în parte, acțiunea

civilă formulată de partea civilă G.A., în sensul obligării inculpatului F.S.

la plata sumei de 4.700.000 lei despăgubiri civile și 2.500.000 lei daune

morale.

A mai fost obligat inculpatul F.S.

la plata sumei de 1.579.310 lei, cheltuieli de spitalizare, cu dobânzile legale

aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală

a debitului către partea civilă Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, precum și la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Au fost respinse acțiunile civile

formulate de părțile civile F.S. și F.D.

Pentru a pronunța această hotărâre

s-a reținut, în fapt, în baza probelor administrate, că, în ziua de 24 iunie

2001 inculpatul F.S. a observat calul părții vătămate G.A. în cultura sa de

porumb.

În această situație, inculpatul a

luat calul din cultură și în timp ce se îndrepta în direcția șoselei a

intervenit partea vătămată G.A., care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii

în față, provocându-i leziuni la nivelul gurii și urechii și distrugerea

lucrării dentare ce au necesitat, pentru vindecare, 10 - 12 zile îngrijiri

medicale (inclusiv distrugerea lucrării dentare).

Cum partea vătămată F.D. a încercat

să aplaneze conflictul, S.M. a lovit-o de mai multe ori în față, în zona

ochiului drept.

După acest incident inculpatul F.S.

s-a deplasat la domiciliul părinților săi, unde i-a relatat tatălui său cele

întâmplate și împreună s-au deplasat la podul ce traversează canalul magistral,

acesta fiind singura cale de acces a numiților G.A. și S.M. spre localitatea

lor de domiciliu.

În momentul în care G.A. și S.M. au

trecut peste pod, G.A. a sărit din căruță și a fugit în direcția pădurii, iar F.S.

cu o bâtă i-a aplicat mai multe lovituri, cauzându-i acestuia leziuni ce au

necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile îngrijiri medicale (raport de

constatare medico-legală nr. 1639/ A1/2001), și care i-au pus viața în

primejdie.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații F.S., S.M. și

G.A.

În apelul parchetului s-a criticat

sentința, sub aspectul greșitei rețineri în cauză a dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen., motivat de împrejurarea că în momentul în care inculpatul F.S. a

săvârșit agresiunea asupra părții vătămate G.A., nu se mai afla sub imperiul

unei emoții puternice provocată de conduita acestuia.

Inculpatul F.S. a solicitat în

apelul său lărgirea efectelor circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

sa, cu consecința reducerii pedepsei.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin decizia penală nr. 473 din 28 octombrie 2002, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, considerând că ea a fost

pronunțată cu încălcarea legii, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., întrucât în mod greșit instanțele au reținut, în cauză,

în favoarea inculpatului F.S., dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., privind

săvârșirea infracțiunii în stare de provocare.

Recursul declarat nu este fondat.

Este neîndoios că inculpatul a

săvârșit fapta pentru care a fost condamnat într-o stare de puternică tulburare

determinată de agresiunea victimei, atât asupra sa, cât și asupra mamei sale,

de care era legat de o puternică afecțiune, provocându-le leziunile grave

descrise în actul medico-legal. Este reală împrejurarea că acțiunea

inculpatului nu s-a desfășurat imediat după agresarea sa și a mamei sale, dar timpul

care s-a scurs între cele două momente a fost foarte scurt, necesar doar pentru

aflarea identității atacatorilor.

Trecerea acestui interval scurt de

timp nu poate exclude provocarea, tulburarea creată inculpatului prin actele

violente și nedrepte ale victimei nefiind în mod evident estompată, împrejurare

în raport de care Curtea apreciază că instanțele în mod corect au reținut în

favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

hotărârile pronunțate fiind, astfel, legale și temeinice.

În raport de cele expuse, Curtea, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 473 din 28 octombrie 2002 a

Curții de Apel Craiova privind pe inculpatul F.S., ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2001, la

zi.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 martie 2003.