ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5678/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 890 din 29

iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost

respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1063 din 5 noiembrie 2002

a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 5836 din 11 decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, formulată de condamnatul F.I., ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

F.I. a fost condamnat la o pedeapsă

de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, a unei

infracțiuni de tentativă de viol și a unei infracțiuni de perversiuni sexuale,

toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., asupra a două părți vătămate, C.D.

și S.I., prin sentința penală nr. 1063/2002 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, a cărei revizuire s-a solicitat pe motiv că martorul D.N. a depus

mărturie mincinoasă la instanța de fond, care l-a condamnat.

S-a mai reținut că cererea formulată

de condamnat nu are temei legal, întrucât nu s-a făcut dovada împrejurării

relevate de petent, că martorul D.N. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 260 C. pen., pe cale de consecință fiind respinsă ca

nefondată.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 592 din 10 august 2004 a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestor hotărâri,

revizuientul a declarat recurs, iar față de motivele invocate în cererea

inițială și reiterate în apel, a solicitat admiterea recursului.

Recursul este nefondat.

Pentru ca o cerere de revizuire

bazată pe dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., să poată fi admisă este

necesară îndeplinirea a două condiții: un martor, un expert sau un interpret să

fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere și, pe baza acesteia, să se fi pronunțat o hotărâre nelegală sau

netemeinică.

Or, revizuientul doar invocă

împrejurarea că martorul D.N. ar fi declarat mincinos, în cauză neexistând o

dovadă a celor susținute de petent.

În plus, martorul de care face

vorbire revizuientul, pe tot parcursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești a avut o atitudine concisă și consecventă, fiind martor ocular în

legătură cu faptele săvârșite de inculpat, iar declarațiile lui se coroborează

pe aspecte esențiale cu celelalte probe în cauză, astfel încât, în mod corect

s-a reținut vinovăția inculpatului și s-a dispus condamnarea acestuia.

În consecință, conform dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi

respins ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuientul F.I. împotriva deciziei penale nr.

592 din 10 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

noiembrie 2004.