ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4192/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 337 din 3 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins cererea formulată de condamnata C.F. cu privire la întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 210 din 6 noiembrie 2001 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin decizia penală nr. 2174 din 24 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție. A fost obligată petenta la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc.

pen., față de faptul că din raportul de expertiză medico-legală nu rezultă că petenta ar prezenta afecțiuni care să o pună în imposibilitate de a executa pedeapsa. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnata, motivat de nelegalitate și netemeinicie hotărârii apelate. Prin decizia penală nr. 277 din 21 mai 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnata C.F., fără a motiva în scris, iar la data judecării recursului atât apărătorul condamnatei, cât și condamnata, în ultimul cuvânt, au lăsat soluția la aprecierea instanței.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive: Petenta se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, a cărei executare a început din 19 august 2001. La instanța de fond și de apel, condamnata a solicitat întreruperea executării pedepsei, susținând că suferă de afecțiuni grave care o pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa. Deși condamnata nu a motivat recursul, Curtea, verificând cauza sub aspectul cererii de întrerupere a executării pedepsei, în baza art. 453 lit. a) C. proc. pen., cât și sub toate aspectele, din oficiu, constată că în cauză s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală din care rezultă că afecțiunile de care suferă condamnata pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P.

și nu o pun în imposibilitate de a executa pedeapsa. Față de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de condamnata C.F., ca nefondat, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata C.F. împotriva deciziei penale nr. 277 din 21 mai 2003 a Curții de apel București, secția I penală. Obligă recurenta la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2003.