ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4137/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 599 din 17 iunie

2003, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații:

- S.L.;

- în baza art. 208 și art. 209 alin.

(1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen., la 4 ani închisoare.

I-au fost interziși inculpatei

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

- în baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe 2 ani.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

a) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu

aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

- L.V.;

- în baza art. 208 și art. 209 lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 541 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen.,

la un an și 6 luni închisoare, suspendând condiționat executarea acesteia,

conform art. 81 și art. 82 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani și 6

luni.

S-a constatat că prejudiciile

cauzate părților vătămate au fost acoperite prin restituirea bunurilor.

A fost menținută starea de arest a

inculpatei S.L. și dedusă prevenția de la 20 martie 2003, la zi.

S-a constatat că inculpatul L.V. a

fost arestat preventiv în perioada 20 martie 2003, 19 mai 2003.

Inculpații au fost obligați la cheltuieli

judiciare către stat, în care au fost incluse și onorariile pentru apărătorul

din oficiu, avansate din fondul Ministerului Justiției.

În fapt s-a reținut că la data de 19

martie 2003, inculpații S.L. și L.V. au venit în București.

Cei doi inculpați au intrat în holul

blocului și de pe hol, din fața ușilor apartamentelor, au sustras o pereche de

pantofi bărbătești aparținând părții vătămate J.M. și o pereche pantofi bărbătești

și o pereche pantofi damă, aparținând părții vătămate T.V.

După comiterea faptelor inculpații

au părăsit blocul și s-au deplasat, intrând în holul blocului și apoi în

uscătoria acestuia, de unde au sustras mai multe rufe, introducându-le în

sacoșe.

Inculpatul L.V. a părăsit uscătoria,

așteptând-o afară pe inculpată.

În acest timp, însă, inculpata S.L.

a fost surprinsă în uscătorie de către partea vătămată M.C. care, înțelegând ce

se întâmplă, a încercat să o blocheze pe făptuitoare. Inculpata a replicat

violent, împingând-o pe partea vătămată în ușă, al cărei geam s-a spart și apoi

mușcând-o de mână pentru a se elibera, producându-i acesteia o rană deschisă.

Datorită zgomotului produs de geamul

spart s-au sesizat vecinii, care i-au imobilizat pe ambii inculpați, predându-i

organului de poliție.

Prejudiciile au fost recuperate prin

restituirea bunurilor.

Împotriva acestei hotărâri inculpata

S.L. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 448 din 8

august 2003, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatei ca nefondat,

constatând că la aplicarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., între care cel referitor la persoana făptuitorului impune reținerea

antecedentelor penale constând în condamnări pentru infracțiuni de furt, care

îi conferă statutul de recidivistă.

Decizia penală susmenționată a fost

atacată cu recurs de către inculpata S.L., solicitând, ca și în precedenta cale

de atac, casarea acesteia și reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată, pe

baza materialului și lucrărilor din dosar, Curtea constată că motivul invocat

se întemeiază pe cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., însă nu este fondat.

Situația de fapt a fost corect

reținută și apreciată sub aspect juridic de această instanță.

Inculpata și-a recunoscut vinovăția

iar susținerile acesteia, în sensul că a mușcat-o de mână pe partea vătămată M.C.,

care a necesitat pentru vindecare 11–13 zile îngrijiri medicale, conform

Raportului de expertiză medico – legală al I.N.M.L, pentru a-și asigura

scăparea, nu afectează legalitatea încadrării juridice dată de instanță acestei

fapte.

La stabilirea și aplicarea pedepsei

au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv cel

referitor la persoana făptuitoarei, care are doi copii minori și o situație

materială dificilă, astfel că pedeapsa rezultantă reprezintă minimul special

prevăzut de lege.

Pentru a-i fi redusă pedeapsa de

executat ar fi necesară reținerea circumstanțelor atenuante, ceea ce însă nu se

justifică atât în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii mai

grave săvârșite cât și de antecedentele inculpatei, care este recidivistă tot

pentru infracțiuni contra patrimoniului.

Hotărârea instanței de fond este

însă criticabilă pentru modul în care a rezolvat problema pedepsei complementare

prevăzute de art. 64 C. pen. Astfel, deși nu era obligatorie, instanța a

aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani pentru fiecare dintre infracțiuni,

alături de pedeapsa principală.

Aplicând pedeapsa principală, în

baza art. 34 C. pen., pentru concursul de infracțiuni, instanța nu a mai

alăturat acesteia, conform art. 35 C. pen., pedeapsa complementară, astfel

încât în final inculpata va executa doar pedeapsa închisorii.

Această greșeală nu poate fi

înlăturată în recursul inculpatei, având în vedere dispozițiile art. 385

8

C. proc. pen., referitoare la neagravarea situației, pentru cel care a declarat

recurs.

Pentru cele ce preced și întrucât

din examinarea hotărârilor nu s-a constatat existența vreunui caz de casare

care ar putea fi luat în considerare din oficiu, recursul inculpatei urmează să

fie respins ca nefondat.

Conform art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din

pedeapsa aplicată inculpatei urmează să fie dedus timpul arestării preventive

de la 20 martie 2003, la 1 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata S.L., împotriva deciziei penale nr. 448/ A din 8 august 2003

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive a inculpatei de la 20 martie 2003, la 1 octombrie 2003.

Obligă pe inculpată la plata sumei

de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.