ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4137/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 599 din 17 iunie 2003, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații: - S.L.; - în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare. I-au fost interziși inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. - în baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe 2 ani. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

- L.V.; - în baza art. 208 și art. 209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 541 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., la un an și 6 luni închisoare, suspendând condiționat executarea acesteia, conform art. 81 și art. 82 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a constatat că prejudiciile cauzate părților vătămate au fost acoperite prin restituirea bunurilor. A fost menținută starea de arest a inculpatei S.L. și dedusă prevenția de la 20 martie 2003, la zi. S-a constatat că inculpatul L.V. a fost arestat preventiv în perioada 20 martie 2003, 19 mai 2003. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat, în care au fost incluse și onorariile pentru apărătorul din oficiu, avansate din fondul Ministerului Justiției.

În fapt s-a reținut că la data de 19 martie 2003, inculpații S.L. și L.V. au venit în București. Cei doi inculpați au intrat în holul blocului și de pe hol, din fața ușilor apartamentelor, au sustras o pereche de pantofi bărbătești aparținând părții vătămate J.M. și o pereche pantofi bărbătești și o pereche pantofi damă, aparținând părții vătămate T.V. După comiterea faptelor inculpații au părăsit blocul și s-au deplasat, intrând în holul blocului și apoi în uscătoria acestuia, de unde au sustras mai multe rufe, introducându-le în sacoșe. Inculpatul L.V. a părăsit uscătoria, așteptând-o afară pe inculpată. În acest timp, însă, inculpata S.L. a fost surprinsă în uscătorie de către partea vătămată M.C.

care, înțelegând ce se întâmplă, a încercat să o blocheze pe făptuitoare. Inculpata a replicat violent, împingând-o pe partea vătămată în ușă, al cărei geam s-a spart și apoi mușcând-o de mână pentru a se elibera, producându-i acesteia o rană deschisă. Datorită zgomotului produs de geamul spart s-au sesizat vecinii, care i-au imobilizat pe ambii inculpați, predându-i organului de poliție. Prejudiciile au fost recuperate prin restituirea bunurilor. Împotriva acestei hotărâri inculpata S.L. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 448 din 8 august 2003, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatei ca nefondat, constatând că la aplicarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., între care cel referitor la persoana făptuitorului impune reținerea antecedentelor penale constând în condamnări pentru infracțiuni de furt, care îi conferă statutul de recidivistă.

Decizia penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpata S.L., solicitând, ca și în precedenta cale de atac, casarea acesteia și reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosar, Curtea constată că motivul invocat se întemeiază pe cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu este fondat. Situația de fapt a fost corect reținută și apreciată sub aspect juridic de această instanță. Inculpata și-a recunoscut vinovăția iar susținerile acesteia, în sensul că a mușcat-o de mână pe partea vătămată M.C., care a necesitat pentru vindecare 11–13 zile îngrijiri medicale, conform Raportului de expertiză medico – legală al I.N.M.L, pentru a-și asigura scăparea, nu afectează legalitatea încadrării juridice dată de instanță acestei fapte.

La stabilirea și aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv cel referitor la persoana făptuitoarei, care are doi copii minori și o situație materială dificilă, astfel că pedeapsa rezultantă reprezintă minimul special prevăzut de lege. Pentru a-i fi redusă pedeapsa de executat ar fi necesară reținerea circumstanțelor atenuante, ceea ce însă nu se justifică atât în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii mai grave săvârșite cât și de antecedentele inculpatei, care este recidivistă tot pentru infracțiuni contra patrimoniului. Hotărârea instanței de fond este însă criticabilă pentru modul în care a rezolvat problema pedepsei complementare prevăzute de art. 64 C. pen.

Astfel, deși nu era obligatorie, instanța a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani pentru fiecare dintre infracțiuni, alături de pedeapsa principală. Aplicând pedeapsa principală, în baza art. 34 C. pen., pentru concursul de infracțiuni, instanța nu a mai alăturat acesteia, conform art. 35 C. pen., pedeapsa complementară, astfel încât în final inculpata va executa doar pedeapsa închisorii. Această greșeală nu poate fi înlăturată în recursul inculpatei, având în vedere dispozițiile art. 385 8 C. proc. pen., referitoare la neagravarea situației, pentru cel care a declarat recurs. Pentru cele ce preced și întrucât din examinarea hotărârilor nu s-a constatat existența vreunui caz de casare care ar putea fi luat în considerare din oficiu, recursul inculpatei urmează să fie respins ca nefondat.

Conform art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatei urmează să fie dedus timpul arestării preventive de la 20 martie 2003, la 1 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.L., împotriva deciziei penale nr. 448/ A din 8 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatei de la 20 martie 2003, la 1 octombrie 2003. Obligă pe inculpată la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.