ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1216/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 403 din 1

octombrie 2002, Tribunalul Prahova a respins cererea formulată de condamnata

T.C.E., de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 222 din 21 octombrie 1999, a Tribunalului Argeș, definitivă

prin decizia penală nr. 1422 din 16 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție,

secția penală.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că în cauză nu este întrunită cerința prevăzută de art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 din același cod, respectiv

„când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar

avea consecințe grave pentru condamnat, familie”.

În acest sens, s-a reținut că

referatul de anchetă socială a relevat că familia condamnatei, compusă din soț

și doi copii mici, locuiește în comuna Crângurile, județul Dâmbovița, într-o

casă compusă dintr-o sală și două camere, mobilate modest, acoperișul fiind din

carton. S-a mai reținut că respectiva familie nu are alte venituri, traiul

zilnic fiind asigurat numai din alocațiile copiilor și ajutorul social acordat

de primăria locală.

Împotriva sentinței, condamnata a

declarat apel, motivul invocat fiind întrunirea, în cauză, a condiției

împrejurării speciale care reclamă întreruperea, de către ea, a executării

pedepsei pentru a îmbunătăți în vreun fel, situația în care se găsesc copii

săi.

Prin decizia penală nr. 498 din 11

noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnată.

Nemulțumită și de hotărârea

pronunțată în apel, condamnata a declarat recurs, nemotivat în scris, dar

susținut oral, pe considerentul îndeplinirii, în cauză, a condiției situației

speciale a familiei, situație pentru a cărei ameliorare materială, se impune

întreruperea executării pedepsei.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 455 C.

proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul și în

condițiile înscrise în art. 453 din același cod, iar la litera c) a primului

aliniat al acestui text de lege, se enunță cazul „când din cauza unor

împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru familie"

Din ancheta socială efectuată nu

s-au desprins astfel de împrejurări speciale, gravitatea și urgența cărora să

producă consecințe imediate, negative, pentru familia condamnatei.

Față de cele expuse, se reține că nu

sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de condamnată să fie respins ca nefondat.

În conformitate cu prevederile art.

192 alin. (2) C. proc. pen., condamnata recurentă va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata T.C.E. împotriva deciziei penale nr. 498 din 11

noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 martie 2003.