ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5255/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 221 din 27

mai 2003, Tribunalul Prahova, a respins cererea de întrerupere a executării

pedepsei formulată de condamnata V.R., privind pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 374 din 19 septembrie

2002 a Tribunalului Prahova, hotărâre rămasă definitivă, cu obligarea acesteia

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că s-a solicitat întreruperea executării pedepsei de către

condamnată, motivat de faptul că aceasta are o situație familială grea, mulții

copii minori, care în prezent aceștia sunt în îngrijirea soțului lipsit de un

loc de muncă.

În acest sens s-a efectuat o anchetă

socială care a relevat faptul că susținerile condamnatei sunt reale.

S-a mai reținut că, aceasta a mai

beneficiat de amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.

Față de probele administrate,

instanța a concluzionat că deși familia condamnatei se află într-o situație

dificilă, perioada scurtă de 3 luni, nu ar îmbunătăți cu nimic această

situație, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 453 lit. c)

C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

condamnata a declarat apel, solicitând întreruperea executării pedepsei

reiterând situația grea familială.

Prin decizia penală nr. 317 din 27

iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul condamnatei.

Împotriva hotărârii condamnatei a

formulat recurs, reiterând motivul invocat în recurs, respectiv situația grea

familială, respectiv cei patru copii minori care se află în întreținerea

soțului.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului, se constată că instanțele, deși au constatat că într-adevăr

condamnata are patru copii minori, care sunt în întreținerea soțului,

neîncadrat în muncă, dificultățile materiale cu care se confruntă familia

acesteia, preexistând datei arestării sale și cum acestea nu pot fi soluționate

într-un interval foarte scurt de maximum 3 luni de zile cât prevede

legiuitorul, corect au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Cum în cauză nu s-au constatat

existența unor împrejurări speciale la care face referire textul de lege

respectiv prevederile art. 413 lit. c) C. proc. pen., Curtea în temeiul

prevederilor art. 385

9

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va respinge,

ca nefondat recursul condamnatei cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata V.R. împotriva deciziei penale nr. 317 din 27 iunie 2003

a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 noiembrie 2003.