ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5255/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 221 din 27 mai 2003, Tribunalul Prahova, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata V.R., privind pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 374 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, hotărâre rămasă definitivă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că s-a solicitat întreruperea executării pedepsei de către condamnată, motivat de faptul că aceasta are o situație familială grea, mulții copii minori, care în prezent aceștia sunt în îngrijirea soțului lipsit de un loc de muncă.

În acest sens s-a efectuat o anchetă socială care a relevat faptul că susținerile condamnatei sunt reale. S-a mai reținut că, aceasta a mai beneficiat de amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni. Față de probele administrate, instanța a concluzionat că deși familia condamnatei se află într-o situație dificilă, perioada scurtă de 3 luni, nu ar îmbunătăți cu nimic această situație, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri, condamnata a declarat apel, solicitând întreruperea executării pedepsei reiterând situația grea familială. Prin decizia penală nr. 317 din 27 iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul condamnatei.

Împotriva hotărârii condamnatei a formulat recurs, reiterând motivul invocat în recurs, respectiv situația grea familială, respectiv cei patru copii minori care se află în întreținerea soțului. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că instanțele, deși au constatat că într-adevăr condamnata are patru copii minori, care sunt în întreținerea soțului, neîncadrat în muncă, dificultățile materiale cu care se confruntă familia acesteia, preexistând datei arestării sale și cum acestea nu pot fi soluționate într-un interval foarte scurt de maximum 3 luni de zile cât prevede legiuitorul, corect au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei. Cum în cauză nu s-au constatat existența unor împrejurări speciale la care face referire textul de lege respectiv prevederile art. 413 lit. c) C. proc.

pen., Curtea în temeiul prevederilor art. 385 9 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat recursul condamnatei cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata V.R. împotriva deciziei penale nr. 317 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurentă la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2003.