ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4023/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată condamnatul M.A. a solicitat în baza art. 453 lit. c) C. proc. pen., amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 337 din 31 octombrie 2001 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 808 din 18 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, susținând că are o situație deosebită în familie, în sensul că are în întreținere 4 copii minori, iar soția sa este însărcinată urmând ca în scurt timp să dea naștere celui de-al cincilea copil. În dovedirea cererii, condamnatul a depus înscrisuri și a solicitat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său, anchetă ce a fost remisă instanței cu adresa nr. 1533 din 19 martie 2003. După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a concluzionat că deși susținerile petentului sunt reale, ele nu reprezintă motive temeinice, conform art. 453 lit. c) C. proc.

pen., care ar putea să producă consecințe grave pentru condamnat și familia sa în cazul în care acesta ar începe executarea pedepsei aplicate, așa încât a respins cererea de amânare ca neîntemeiată. Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal condamnatul, criticând soluția pronunțată de nelegalitate și netemeinicie, fără a motiva în scris cererea de apel formulată și fără să se prezinte în instanță în vederea susținerii orale, astfel cum cer dispozițiile art. 374 C. proc. pen., deși a fost legal citat. Prin decizia penală nr. 217 din 25 aprilie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, hotărâre recurată în termen legal. Recursul declarat de condamnat este nefondat.

În mod corect cererea a fost respinsă, întrucât deși situația familiară este deosebită, aceasta are un caracter permanent și amânarea executării pedepsei pe o durată de 3 luni nu o poate schimba. Astfel fiind recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va suporta cheltuielile judiciare către stat ce includ și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 217 din 25 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2003.