ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4023/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4023/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea formulată condamnatul
M.A. a solicitat în baza art. 453 lit. c) C. proc. pen., amânarea executării
pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 337 din 31
octombrie 2001 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 808
din 18 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, susținând că are o situație
deosebită în familie, în sensul că are în întreținere 4 copii minori, iar soția
sa este însărcinată urmând ca în scurt timp să dea naștere celui de-al cincilea
copil.
În dovedirea cererii, condamnatul a
depus înscrisuri și a solicitat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul
său, anchetă ce a fost remisă instanței cu adresa nr. 1533 din 19 martie 2003.
După examinarea actelor și
lucrărilor dosarului, instanța de fond a concluzionat că deși susținerile
petentului sunt reale, ele nu reprezintă motive temeinice, conform art. 453
lit. c) C. proc. pen., care ar putea să producă consecințe grave pentru
condamnat și familia sa în cazul în care acesta ar începe executarea pedepsei
aplicate, așa încât a respins cererea de amânare ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel
în termen legal condamnatul, criticând soluția pronunțată de nelegalitate și
netemeinicie, fără a motiva în scris cererea de apel formulată și fără să se
prezinte în instanță în vederea susținerii orale, astfel cum cer dispozițiile
art. 374 C. proc. pen., deși a fost legal citat.
Prin decizia penală nr. 217 din 25
aprilie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul
condamnatului, hotărâre recurată în termen legal.
Recursul declarat de condamnat este
nefondat.
În mod corect cererea a fost
respinsă, întrucât deși situația familiară este deosebită, aceasta are un
caracter permanent și amânarea executării pedepsei pe o durată de 3 luni nu o
poate schimba.
Astfel fiind recursul urmează a fi
respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., condamnatul va suporta cheltuielile judiciare către stat ce includ
și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 217 din 25 aprilie
2003 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească
statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
25 septembrie 2003.