ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.09.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4023/2003

HOTĂRÂRE
25.09.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4023/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată condamnatul

M.A. a solicitat în baza art. 453 lit. c) C. proc. pen., amânarea executării

pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 337 din 31

octombrie 2001 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 808

din 18 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, susținând că are o situație

deosebită în familie, în sensul că are în întreținere 4 copii minori, iar soția

sa este însărcinată urmând ca în scurt timp să dea naștere celui de-al cincilea

copil.

În dovedirea cererii, condamnatul a

depus înscrisuri și a solicitat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul

său, anchetă ce a fost remisă instanței cu adresa nr. 1533 din 19 martie 2003.

După examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, instanța de fond a concluzionat că deși susținerile

petentului sunt reale, ele nu reprezintă motive temeinice, conform art. 453

lit. c) C. proc. pen., care ar putea să producă consecințe grave pentru

condamnat și familia sa în cazul în care acesta ar începe executarea pedepsei

aplicate, așa încât a respins cererea de amânare ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat apel

în termen legal condamnatul, criticând soluția pronunțată de nelegalitate și

netemeinicie, fără a motiva în scris cererea de apel formulată și fără să se

prezinte în instanță în vederea susținerii orale, astfel cum cer dispozițiile

art. 374 C. proc. pen., deși a fost legal citat.

Prin decizia penală nr. 217 din 25

aprilie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului, hotărâre recurată în termen legal.

Recursul declarat de condamnat este

nefondat.

În mod corect cererea a fost

respinsă, întrucât deși situația familiară este deosebită, aceasta are un

caracter permanent și amânarea executării pedepsei pe o durată de 3 luni nu o

poate schimba.

Astfel fiind recursul urmează a fi

respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., condamnatul va suporta cheltuielile judiciare către stat ce includ

și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Respinge recursul

declarat de condamnatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 217 din 25 aprilie

2003 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 septembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-11-14
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5255/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 221 din 27 mai 2003, Tribunalul Prahova, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata V.R., privind pe
ÎCCJ 2003-05-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2353/2003
Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală 856 din 24 septembrie 2002, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoar
ÎCCJ 2003-07-01
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3147/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 106 din 4 februarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul I.Șt., de întrerupere a
ÎCCJ 2002-11-27
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2378/2003
) și i) C. pen., faptă comisă în noaptea de 14 decembrie 2001. În motivarea sesizării s-a arătat că greșit au fost aplicate dispozițiile Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse, de către Penitenciarul Ploiești, conform adresei nr
ÎCCJ 2003-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5661/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 292 din 15 iulie 2003 a Tribunalului Prahova a fost respinsă ca inadmisibilă cererea condamnatului T.C. de amânare conform art. 453 alin
Sursă