ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5661/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 292 din 15

iulie 2003 a Tribunalului Prahova a fost respinsă ca inadmisibilă cererea

condamnatului T.C. de amânare conform art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

a executării pedepsei de 2 ani închisoare, la care a fost condamnat în baza art.

192 alin. (2) și art. 322 alin. (1) C. pen., prin sentința penală nr. 219/1999

a aceluiași tribunal rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 4208/2000 a

Curții Supreme de Justiție, secția penală.

S-a reținut că anterior, condamnatul

a beneficiat de o amânare a executării pedepsei pe timp de 3 luni și că noua

cerere introdusă în baza aceluiași text legal nu este admisibilă.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 382 din 3 septembrie 2003 a respins apelul declarat de

condamnat, considerând corectă soluția primei instanțe, de respingere ca inadmisibilă

a celei de a doua cereri de amânare a executării pedepsei, după ce anterior a

mai beneficiat de o amânare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul, care a susținut că în mod greșit i s-a respins cererea de

amânare a executării pedepsei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

amânată când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei

ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care

lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o

singură dată.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că recurentul T.C. a beneficiat anterior de amânarea executării

pedepsei pe durata de 3 luni, prin sentința penală nr. 392 din 11 decembrie

2000 a Tribunalului Prahova, constatându-se că motivele invocate, respectiv

situația grea de familie, dificultate în desfășurarea activității societății

comerciale pe care o administra și în rambursarea unor credite bancare, se

încadrează în dispozițiile legale evocate.

Cum condamnatul a invocat aceleași

motive și același temei juridic, noua cerere de amânare a executării pedepsei a

fost în mod corect respinsă de instanțe ca inadmisibilă.

În consecință, recursul declarat

este nefondat, urmând a fi respins, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului potrivit art. 192 alin. (2) din

același cod la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul T.C., împotriva deciziei penale nr. 382 din 3

septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2003.