Decizia nr. 2782/2003 — ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului, rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 40 din 19 februarie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 976/2002, Tribunalul Hunedoara, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea de amânare a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 36/1999 de aceeași instanță, formulată de condamnatul P.A.M., în conformitate cu dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că, față de concluziile anchetei sociale efectuate (care nu a evidențiat modificarea substanțială materială ce ar interveni în familie prin prezența sa temporară, 3 luni) nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 453 C. proc.

pen. Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 129/A din 8 aprilie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 1992/2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, considerând legală și temeinică sentința. Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, criticând ambele hotărâri ca fiind date printr-o greșită aplicare a legii [ (art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen.)]. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, iar în final admiterea cererii sale și amânarea pedepsei pe durata a 3 luni. Curtea examinând hotărârile atacate, în raport de motivul enunțat, probele cauzei și dispozițiile legale aplicabile, a constatat că recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., prevăd posibilitatea amânării executării pedepsei când „din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz executarea poate fi amânată numai 3 luni și o singură dată”. Or, din ancheta socială efectuată de Primăria municipiului Hunedoara rezultă că soția este încadrată permanent și realizează venit 2.000.000 lei lunar, locuiește într-un apartament proprietate personală cu fiica, elevă în clasa a V-a, iar prezența inculpatului încă 3 luni nu are cum să amelioreze situația. Așadar, ambele instanțe au procedat corect, hotărârile fiind legale și temeinice iar recursul fiind nefondat.

Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul condamnatului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei [( art. 192 alin. (2) C. proc. pen.)].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.A.M. împotriva deciziei penale nr. 129/ A din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2003.