ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1184/2004

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 227 din 2 octombrie 2003 a Tribunalului Hunedoara a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.M. ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: C.M. a fost condamnat de Tribunalul Alba prin sentința penală nr. 219/2002 la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. S-a mai reținut că motivele invocate de condamnat pentru întreruperea executării pedepsei (situația grea a familiei sale) nu justifică o asemenea măsură întrucât prezența acestuia la domiciliu pentru o perioadă scurtă nu ar fi de natură să modifice substanțial situația materială a familiei.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr. 399 din 27 noiembrie 2003 a respins apelul formulat de condamnatul Curelar Marinel. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele invocate în cererea introductivă și în apel. Recursul nu este fondat. Conform art. 455 raportat la art. 453 C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune, printre altele, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului. Motivele invocate de condamnat sunt de durată și nu reprezintă situații speciale intervenite în cursul executării pedepsei pentru a justifica aplicarea dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc.

pen., cu atât mai mult cu cât și înainte de arestarea petiționarului exista aceeași situație. În raport de considerentele expuse recursul declarat nu este fondat și în baza art.385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., iar în temeiul art.192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 399/A din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 februarie 2004.