ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1184/2004

Asupra

recursului penal de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 227 din 2 octombrie 2003 a Tribunalului Hunedoara a fost

respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.M.

ca nefondată.

Pentru

a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea

situație de fapt:

C.M. a

fost condamnat de Tribunalul Alba prin sentința penală nr. 219/2002 la pedeapsa

de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. S-a mai

reținut că motivele invocate de condamnat pentru întreruperea executării

pedepsei (situația grea a familiei sale) nu justifică o asemenea măsură

întrucât prezența acestuia  la domiciliu pentru o perioadă scurtă nu ar fi de

natură să modifice substanțial situația materială a familiei.

Curtea

de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr. 399 din 27 noiembrie 2003 a respins

apelul formulat de condamnatul Curelar Marinel.

Împotriva

acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele

invocate în cererea introductivă și în apel.

Recursul

nu este fondat.

Conform

art. 455 raportat la art. 453 C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei

se poate dispune, printre altele, când din cauza unor împrejurări speciale

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia

condamnatului.

Motivele

invocate de condamnat sunt de durată și nu reprezintă situații speciale

intervenite în cursul executării pedepsei pentru a justifica aplicarea

dispozițiilor  art. 453 lit. c) C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât și

înainte de arestarea petiționarului exista aceeași situație.

În

raport de considerentele expuse recursul declarat nu este fondat și în baza

art.385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen., iar în temeiul art.192 alin.

(2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M.  împotriva deciziei penale

nr. 399/A din 27 noiembrie 2003  a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă

recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare,

din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 27 februarie  2004.