ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5668/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 309 din 29

iulie 2003, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea de

întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 79 din 6 iunie 1995 a Tribunalului București, secția I

penală, formulată de condamnata C.E.

S-a reținut că, în cauză nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C.

proc. pen., pentru a dispune întreruperea executării pedepsei, de 20 ani

închisoare, în executarea căreia se află condamnata, întrucât, astfel cum

rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 29 din 29 mai 2003,

efectuat de Comisia de Expertiză medico - legală din cadrul Serviciu de

Medicină Legală a județului Prahova, bolile de care suferă aceasta pot fi

tratate atât în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății cât și în rețeaua

sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnata, care a susținut, în esență că, în mod greșit,

tribunalul a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, deoarece

suferă de boli grave, care o pun în imposibilitate de a executa sancțiunea

aplicată.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 398 din 15 septembrie 2003, a respins, ca nefondat apelul

condamnatei, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a

onorariului pentru apărătorul din oficiu, care se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii,

condamnata a declarat recurs, reiterând, prin apărătorul său, motivele din

apel, în sensul că starea sănătății sale o împiedică să execute pedeapsa.

Recursul este nefondat.

Susținerile condamnatei sunt fără

corespondent în actele dosarului.

Așa cum este reglementată

întreruperea executării pedepsei în legislația noastră (art. 455 C. proc. pen.),

aceasta nu poate fi dispusă, pe considerente medicale, decât „când se constată,

pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală, care

îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea

pedepsei se amână până condamnatul, se va găsi în situația de a putea executa

pedeapsa”.

Ori, în speță, expertiza

medico-legală administrată în cauză, nu arată că petiționara ar fi pusă, de

boala de care suferă, în imposibilitate de a-și executa pedeapsa, ci,

dimpotrivă, că boala pe care o are, poate fi tratată în condiții de detenție.

Așa fiind, în mod corect, prima

instanță a respins cererea de întrerupere, iar instanța de apel, prin decizia

recurată, a menținut sentința.

Recursul condamnatei fiind astfel

nefondat, va trebui respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată care

este temeinică și legală.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a avansului onorariului pentru

apărătorul din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata C.E., împotriva deciziei penale nr. 398 din 15

septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2003.