ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1297/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 478 din 20 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 309 din 29 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Ialomița, definitivă prin decizia penală nr. 1429 din 12 martie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de condamnata T.M.S. În motivarea sentinței se arată că prin cererea formulată condamnata a solicitat întreruperea executării pedepsei pe temeiul dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. a) și c) C. proc. pen., invocând starea gravă a sănătății și probleme deosebite în familie.

Pe baza raportului de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Prahova și anchetei sociale efectuată la domiciliul condamnatei, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 453 lit. a) și c) C. proc. pen., întrucât afecțiunile medicale ale condamnatei pot fi tratate în rețeaua A.N.P. iar prezența condamnatei nu este imperios necesară în sânul familiei. Împotriva hotărârii a declarat apel condamnata, criticând-o ca netemeinică și nelegală sub aspectul neobservării îndeplinirii cerințelor dispozițiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen., arătând că suferă de numeroase boli și are în îngrijire un copil minor. Critica este nefondată. Din raportul de expertiză medico-legală nr. 88/2005 întocmit de S.M.L.

Prahova rezultă că persoana condamnată prezintă diagnosticul „discopatie lombară, colpită cronică în remisie, retardare mintală ușoară cu tulburări de comportament” iar afecțiunile pot fi tratate în rețeaua A.N.P. Din ancheta socială efectuată de Consiliul Local Slobozia rezultă că mama condamnatei locuiește într-un apartament cu două camere în municipiul Slobozia și se ocupă de îngrijirea minorei C.V., fiica condamnatei, încă de la naștere. Din veniturile obținute, mama condamnatei poate să întrețină minora și nu dorește reîntoarcerea condamnatei în familie. Potrivit art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Art. 453 lit. c) C. proc. pen., la care face referire art. 455 C. proc. pen., arată că executarea unei pedepse poate fi întreruptă și în situația în care executarea în continuare ar atrage consecințe grave pentru familia condamnatului. Din expertiza medico-legală și din actul întocmit de A.P.L. de la domiciliul condamnatei, reiese că persoana condamnată nu se află în nici una din situațiile reglementate de art. 453 C. proc. pen., întrucât tratamentul afecțiunilor medicale poate fi realizat și în rețeaua A.N.P. iar prezența condamnatei în familie nu este necesară. Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia penală nr. 426 din 2 noiembrie 2005, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondat, apelul condamnatei T.M.S. formulat împotriva sentinței penale nr. 478/2005 a Tribunalului Prahova. Apelanta a fost obligată să plătească 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnata T.M.S. Prin motivele de recurs, condamnata a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, susținând, pe de o parte, că este bolnav, iar starea sănătății sale a fost grav afectată pe perioada detenției, iar, pe de altă parte, că fiica sa minoră are nevoie de prezența sa. Recursul formulat, care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., referitor la greșita aplicare a legii, este nefondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice. Din actele depuse la dosar, rezultă că petenta se află în executarea unei pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 309/2003 a Tribunalului Ialomița, pedeapsă care a început la 10 februarie 2003. În motivarea cererii sale, condamnata a arătat că executarea în continuare a pedepsei este de natură a produce consecințe grave asupra fiicei sale minore care are probleme de sănătate. Pe de altă parte, condamnata a învederat că prezintă grave afecțiuni medicale care o pun în imposibilitate de a executa pedeapsa aplicată. În raport de obiectul cererii, întreruperea executării pedepsei întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc.

pen., raportat la art. 453 lit. a) și respectiv lit. c) C. proc. pen., în cauză prima instanță a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, precum și a unei anchete sociale la domiciliul familiei condamnatei. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală, se reține că petenta prezintă diagnosticul: „discopatie lombară, colpită cronică în remisie, retardare mintală ușoară cu tulburări de comportament tip antisocial”, afecțiuni care pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P. Din cuprinsul referatului de anchetă socială se reține că fiica recurentei în vârstă de 13 ani, a fost crescută și îngrijită exclusiv de bunica maternă, încă de la naștere, condamnata dezinteresându-se de educația minorei.

Curtea reține că potrivit art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, în condițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, iar în condițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia. Ori, în cauză, cum au reținut instanța de fond și cea de apel, nu sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de textele de lege anterior citate pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei închisorii. Având în vedere că în cauză au fost corect aplicate dispozițiile legale care reglementează instituția întreruperii executării pedepsei, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnata T.M.S. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.M.S. împotriva deciziei penale nr. 426 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2006.