ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2746/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 487

din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea condamnatei

M.C.L. de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 27 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Pentru a respinge cererea,

întemeiată pe dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., instanța a reținut, în baza expertizei medico-legale efectuate, că

maladiile de care suferă condamnata, respectiv: tulburări de personalitate

histrionice emoțional instabile, infecție urinară, spasmofilie, acuze

anamnestice de pierdere a cunoștinței, nu o pun pe aceasta în imposibilitatea

continuării executării pedepsei, conduita terapeutică putând fi urmată în

rețeaua sanitară a A.N.P.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 90 din 1 martie 2005, a respins, ca tardiv, apelul declarat

de condamnată reținând că dispozitivul sentinței primei instanțe i-a fost

comunicat la 14 decembrie 2004, iar apelul a fost declarat la 10 februarie 2005

după trecerea termenului legal.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs condamnata M.C.L., care a susținut că cererea de întrerupere a

executării pedepsei era întemeiată.

Recursul declarat este

nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen., termenul de apel este de

10 zile și el curge pentru cel deținut de la comunicarea copiei de pe

dispozitiv.

Or, din examinarea actelor

dosarului, se constată că, Tribunalul Vaslui i-a comunicat condamnatei

dispozitivul sentinței penale nr. 487 din 8 decembrie 2004 la 14 decembrie

2004, iar apelul a fost declarat la 10 februarie 2005, după trecerea termenului

legal de 10 zile.

În consecință, soluția

instanței de control judiciar de respingere, ca tardiv, a apelului este corectă

în raport cu dispozițiile evocate, astfel că recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat, potrivit

art. 192 din același cod.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnata M.C.L. împotriva deciziei penale nr.

90 din 1 martie 2005 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurenta condamnată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 aprilie 2005.