ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2746/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 487 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea condamnatei M.C.L. de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 27 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Pentru a respinge cererea, întemeiată pe dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța a reținut, în baza expertizei medico-legale efectuate, că maladiile de care suferă condamnata, respectiv: tulburări de personalitate histrionice emoțional instabile, infecție urinară, spasmofilie, acuze anamnestice de pierdere a cunoștinței, nu o pun pe aceasta în imposibilitatea continuării executării pedepsei, conduita terapeutică putând fi urmată în rețeaua sanitară a A.N.P.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 90 din 1 martie 2005, a respins, ca tardiv, apelul declarat de condamnată reținând că dispozitivul sentinței primei instanțe i-a fost comunicat la 14 decembrie 2004, iar apelul a fost declarat la 10 februarie 2005 după trecerea termenului legal. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnata M.C.L., care a susținut că cererea de întrerupere a executării pedepsei era întemeiată. Recursul declarat este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile și el curge pentru cel deținut de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Or, din examinarea actelor dosarului, se constată că, Tribunalul Vaslui i-a comunicat condamnatei dispozitivul sentinței penale nr. 487 din 8 decembrie 2004 la 14 decembrie 2004, iar apelul a fost declarat la 10 februarie 2005, după trecerea termenului legal de 10 zile.

În consecință, soluția instanței de control judiciar de respingere, ca tardiv, a apelului este corectă în raport cu dispozițiile evocate, astfel că recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 192 din același cod. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata M.C.L. împotriva deciziei penale nr. 90 din 1 martie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2005.