ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 674/2004

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din 4

iulie 2003, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpații minori:

- C.V.V.,

- A.A.P.,

- S.G.C. la câte 2 ani și 6 luni

închisoare fiecare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen., art. 211 alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 99 și art. 109 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art.

76 lit. c) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din

aceiași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., în

art. 211 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele din

același cod; iar pe inculpatul B.C. la un an și 6 luni închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. și art. 211 alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a)

și c), art. 76 lit. c) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din

complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu art. 211 alin. (3) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele din același cod.

S-a interzis inculpaților

exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și

pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Pe latură civilă s-a luat act că

partea vătămată V.D.E. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind

acoperit prin restituire.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 14 februarie 2003, cei

patru inculpați se aflau într-un bar din comuna Horia, județul Neamț, unde își

au domiciliul, împreună cu ei fiind și partea vătămată V.D.E. care, consumând

băuturi alcoolice cu inculpații minori Crengăniș V.V. și A.A.P., le-a spus că

urmează să plece în Italia să muncească și că în vederea acestei deplasări și-a

procurat o sumă de bani pe care nu a precizat-o, dar a scos din buzunarul

pantalonilor mai multe bancnote de 50.000 lei.

În jurul orei 21,45, partea vătămată

a părăsit barul, moment în care inculpatul C.V.V. i-a comunicat inculpatului

A.A.P. că intenționează să sustragă banii părții vătămate, în care sens a cerut

sprijinul coinculpaților S.G. și B.C., care se aflau la rândul lor în bar.

Inculpații au urmărit victima, și pe

strada Eroilor, B.C. și S.G.C. au rămas mai în urmă să supravegheze zona, iar

C.V. și A.A.P. au acostat victima, au trântit-o la pământ și i-au aplicat

lovituri repetate cu pumnii și picioarele căutând prin buzunarele hainelor

acesteia banii pe care îi văzuse anterior.

În momentul în care au constatat că

nu găsesc banii, cei doi s-au întors la inculpații B.C. și S.G., relatându-le

acest aspect. Inculpatul S.G.C. care văzuse, unde partea vătămată își pusese

banii, i-a informat pe inculpații C.V.V. și A.A.P., care s-au întors la locul

unde era căzută victima și i-au sustras suma de 1.750.000 lei. Banii sustrași

au fost împărțiți între inculpați, după care inculpatul S.G.C. a plecat la

domiciliul său, iar ceilalți trei inculpați au mers la barul T. unde au cheltuit

banii pe băuturi alcoolice.

În urma loviturilor, partea vătămată

a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 10-12 zile îngrijiri

medicale, așa cum rezultă din constatarea medico-legală a Cabinetului de

medicină legală Roman.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

prin decizia penală nr. 301 din 7 august 2003, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații C.V.V., A.A.P., B.C. și S.G.C. împotriva

sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a considerat că în raport de criteriile stabilite de art. 72

C. pen., cât și scopul acesteia așa cum este definit de art. 52 C. pen., în

cauză a fost făcută o justă și temeinică individualizare a pedepselor aplicate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal, inculpații B.C. și S.G.C., motivul constituindu-l

netemeinicia hotărârii în ce privește individualizarea pedepselor sub aspectul

modalității de executare, solicitându-se suspendarea condiționată sub

supraveghere conform art. 86

1

C. pen.

Recursurile declarate sunt

întemeiate.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma motivului invocat și în raport de prevederile legale,

Curtea constată recursurile întemeiate urmând a le admite pentru următoarele

considerente:

Este adevărat că, infracțiunea de

tâlhărie reținută în sarcina inculpaților prezintă un grad sporit de pericol

social, dat fiind modalitatea comiterii acesteia, respectiv constituindu-se în

grup, pe timp de noapte și respectiv violențele exercitate asupra părții

vătămate, precum și prejudiciul cauzat, dar la stabilirea pedepsei și a

modalității de executare, trebuie să se țină cont nu numai de pericolul social

generic al faptei, ci și de acele împrejurări referitoare la persoana

infractorului.

Astfel, faptul că inculpații nu au

mai săvârșit fapte penale, erau minori la data săvârșirii infracțiunii, ambii

provenind dintr-un mediu familial organizat, elevi cu preocupări școlare

consecvente, au recunoscut și regretat fapta, se apreciază că pentru atingerea

scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., suspendarea

pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 86

1

C. pen., constituie

un avertisment serios și suficient în măsură să contribuie la reeducarea

inculpaților.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite

recursurile inculpaților numai cu privire la modalitatea de executare a

pedepselor aplicate, în sensul că va dispune suspendarea sub supraveghere a

pedepselor aplicate conform art. 86

1

, raportat la art. 110

1

C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani, pentru inculpatul B.C. și de 4

ani, pentru inculpatul S.G.C.

Conform art. 110 alin. (1) C. pen.,

inculpații minori vor fi încredințați supravegherii părinților, iar după

majorat vor fi obligați să se supună pe durata termenului de încercare

măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) și

d) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de

inculpații B.C. și S.G.C. împotriva deciziei penale nr. 301 din 7 august 2003 a

Curții de Apel Bacău.

Casează decizia și sentința penală

nr. 103 din 4 iulie 2003 a Tribunalului Neamț numai cu privire la modalitatea

de executare a pedepselor aplicate.

Conform art. 86

1

,

raportat la art. 110

1

C. pen., dispune executarea suspendării sub

supraveghere a pedepselor aplicate pe un termen de încercare de 3 ani, pentru

inculpatul B.C. și de 4 ani, pentru inculpatul S.G.C.

Face aplicarea 110 alin. (1) C.

pen., pentru inculpații minori S.G.C. și B.C., încredințându-i supravegherii

părinților, iar după majorat, îi obligă să respecte măsurile de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen. și anume:

a) să se prezinte lunar în ultima zi

de vineri la postul de poliție de la locul de domiciliu;

b) să anunțe în prealabil, organului

de poliție desemnat orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2004.