ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1074/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală, nr. 1362 din 6

octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost condamnat recurentul inculpat B.N., la 8 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și pană

la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului B.N., iar conform art. 88 C. pen., s-a

dedus detenția acestuia de la 5 februarie 2003 la zi.

Prin aceeași sentință a mai fost

condamnat și inculpatul recurent B.S., la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen.

Conform art. 110

1

cu

referire la art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei, aplicate inculpatului B.S., sub supraveghere pe durata termenului de

încercare de 4 ani și 6 luni și i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

3

lit. a), b) și d) C. pen.

Inculpații au fost obligați la cate

5.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, în ziua de 4 februarie 2003, în jurul orei 20,30, partea

vătămată B.N.C. s-a urcat în autobuzul liniei 336, în stația RATB Apaca

București, pe platformă, lângă ușa din spate aflându-se trei indivizi. Deoarece

unul dintre aceștia, respectiv inculpatul B.N. a încercat să-i sustragă bani

din buzunar, partea vătămată l-a atenționat să înceteze.

Întrucât cei trei tineri au adresat

cuvinte jignitoare martorelor U.A.S. și I.D., partea vătămată a intervenit și

le-a atras atenția să vorbească frumos, dar inculpatul B.N. a lovit-o cu capul în

zona feței și cu genunchiul în nas. B.N.C. a încercat să se apere dar nu a

reușit, inculpații continuând să-l lovească cu pumnii și picioarele.

Tribunalul a mai constatat că pentru

a se apăra, partea vătămată încercat să scoată din buzunarul interior al gecii

un pistol cu aer comprimat, dar, în acel moment autobuzul a ajuns în stație,

victima a fost împinsă cu piciorul de inculpatul B.N. și a căzut pe spate

împrejurare în care făptuitorul a observat pistolul.

În aceste condiții B.N. a luat un

cuțit de la fratele său, inculpatul B.S. și a încercat să-l lovească pe B.N.C. în

zona capului, dar acesta s-a apărat cu mâna stângă în care ținea pistolul și

inculpatul i-a secționat degetul arătător. În continuare B.N. a exercitat acte

de violență asupra părții vătămate, încercând să o lovească cu cuțitul în

abdomen, dar aceasta a ridicat piciorul drept lovitura fiind deviată spre

gambă.

Datorită intervenției cetățenilor

aflați în stație, făptuitorii au fugit, ulterior fiind identificați de organele

de poliție.

Din raportul de expertiză

medico-legală nr. A.1/1958/2003 efectuat de I.N.M.L. Prof. Mina Minovici

București rezultă că partea vătămată B.N.C. a suferit leziuni traumatice care

au putut fi produse prin lovire cu un corp dur ascuțit, tăietor (posibil

cuțit), acestea au pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru

vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 942/

A din 2 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpați împotriva sentinței

penale nr. 1362 din 6 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a

penală.

Anterior inculpații au fost

condamnați prin sentința penală nr. 1315 din 19 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, dar Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 1088 din 23 decembrie 2004, a desființat această

hotărâre ca urmare a admiterii apelurilor declarate de inculpați și a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva deciziei penale nr. 942/ A

din 2 decembrie 2005, a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs, în termen legal

inculpatul B.N.

Apărătorul inculpatului invocând

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct.14 C. proc. pen., a susținut că

pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea acesteia.

În ultimul cuvânt, recurentul a

precizat că se consideră nevinovat săvârșind fapta în stare de legitimă

apărare, lovind partea vătămată cu un cuțit deoarece aceasta îl amenința cu

pistolul.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanța reținând în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului B.N. în săvârșirea, în seara de 4 februarie 2003, a infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., au aplicat acestuia o

pedeapsă de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Nu se poate reține că inculpatul a

comis fapta în stare de legitimă apărare prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen.,

față de obiectul infracțiunii întrucât după ce a încercat să sustragă bani din

buzunarul părții vătămate, în timp ce se deplasau cu autobuzul și au adresat

expresii triviale martorelor U.A.S. și I.D., la intervenția victimei, B.N. a

lovit-o împreună cu fratele său, inculpatul minor B.S. cu pumnii și picioarele,

după ce B.N.C. a căzut pe spate, acesta a scos pistolul cu aer comprimat, iar

recurentul l-a lovit cu un cuțit, pe care l-a luat de la fratele său,

provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri

medicale și au pus în primejdie viața victimei.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, se constată că au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen.,

pericolul social al faptei, împrejurarea că inculpatul a săvârșit-o împreună cu

un minor și că a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal.

Se mai constată că această pedeapsă

este de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de

regulile de conviețuire socială.

În raport de cele menționate, Înalta

Curte apreciază că în cauză a fost pronunțată o soluție legală și temeinică sub

toate aspectele nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

De asemenea, verificând decizia instanței

de control judiciar nu s-a constatat nici existența vreunui caz de casare ce

s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

timpul arestării preventive de la 5 februarie 2003 la 20 februarie 2006.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 942/ A din 2

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 5 februarie 2003, la 20 februarie 2006.

Obligă recurentul la plata sumei de

220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2006.