ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3029/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3029/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 202 din 10
decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost condamnat, printre
alții, inculpatul O.N.C. după cum urmează:
- 4 ani închisoare, pentru tentativă
la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin.
(2) lit. c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., prin recalificarea
faptei, parte vătămată C.D.C.;
- 6 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) și (4) C.
pen., parte vătămată F.I.;
- 6 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4),
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., parte vătămată H.C.;
- 6 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4),
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., parte vătămată S.E.;
- 6 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4)
C. pen., prin recalificarea faptei, parte vătămată Ș.M.O.;
- 6 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4)
C. pen., prin recalificarea faptei, parte vătămată C.I.;
- 6 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4),
prin recalificarea faptei, parte vătămată C.C. și
- 6 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4)
C. pen., prin recalificarea faptei, parte vătămată N.G.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6
ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare.
În temeiul art. 61 C. pen., a fost
menținută liberarea condiționată a restului rămas neexecutat de 179 zile
închisoare din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința
penală nr. 204/2001 a Tribunalului Suceava.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen., și a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Din pedeapsă s-a dedus reținerea și
arestarea preventivă de la 13 octombrie la 10 decembrie 2003.
Prin aceiași sentință
au fost condamnați la pedepse privative de libertate și inculpații O.D.G. și
C.C.
S-a reținut, în esență, că în ziua
de 12 octombrie 2003, după ce au consumat băuturi alcoolice, cei trei inculpați
au încercat să deposedeze prin violență pe partea vătămată C.D. de un telefon
mobil. Partea vătămată (care a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de
îngrijiri medicale) a reușit să fugă și să alerteze organele de poliție.
Sosit la fața locului, agentul șef
adjunct F.I. a fost lovit de inculpații O.N.C. și O.D.G. cu capul și pumnii în
zona feței și apoi amenințat și atacat cu cuțitul de către primul inculpat.
Față de atitudinea agresivă a inculpaților F.I. (care a suferit leziuni
vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale), cu sprijinul cetățenilor a
reușit să alerteze mai mulți polițiști, la fața locului sosind Ș.M., S.E.,
H.C., C.I., C.C. și N.G., toți îmbrăcați în uniformă.
Inculpații O.D.G. și O.N.C. i-au
amenințat pe polițiști cu cuțitele și cu pietre, aceștia fiind nevoiți să
folosească armamentul din dotare, pistoale, cu care i-au somat și au tras în
aer focuri de avertisment.
Cei doi inculpați au reușit să fugă
și să se înarmeze cu furci, încercând apoi să agreseze pe polițiști și să iasă
din încercuire. Abia după ce au fost răniți prin împușcare în zona picioarelor,
cei doi inculpați au fost imobilizați și dezarmați.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia
penală nr. 74 din 2 martie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile prin care
inculpații au cerut reducerea pedepselor.
Declarând recurs, inculpatul O.N.C.
a solicitat să-i fie redusă pedeapsa aplicată de prima instanță.
Recursul este nefondat.
În concordanță cu probele
administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția
inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de
acesta.
Pedepsele aplicate faptelor aflate
în concurs au fost bine individualizate în raport cu criteriile prevăzute de
art. 72 C. pen.
Astfel, s-a avut în vedere
gravitatea faptelor în contextul în care au fost săvârșite și persoana
inculpatului care a mai suferit condamnări în minorat pentru fapte de violență
(două infracțiuni de tâlhărie), care însă nu atrag starea de recidivă.
Cum alte motive de casare,
susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului
va fi respins, ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli
judiciare către stat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce
la zi perioada arestării preventive și se va dispune ca onorariul cuvenit
avocatului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul O.N.C. împotriva deciziei penale nr. 74 din 2 martie
2004 a Curții de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2003
la 3 iunie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la
plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3
iunie 2004.