ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3029/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 202 din 10 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost condamnat, printre alții, inculpatul O.N.C.

după cum urmează: - 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., prin recalificarea faptei, parte vătămată C.D.C.; - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) și (4) C. pen., parte vătămată F.I.; - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., parte vătămată H.C.; - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., parte vătămată S.E.; - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4) C. pen., prin recalificarea faptei, parte vătămată Ș.M.O.; - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4) C. pen., prin recalificarea faptei, parte vătămată C.I.; - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4), prin recalificarea faptei, parte vătămată C.C.

și - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4) C. pen., prin recalificarea faptei, parte vătămată N.G. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare. În temeiul art. 61 C. pen., a fost menținută liberarea condiționată a restului rămas neexecutat de 179 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 204/2001 a Tribunalului Suceava. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. Din pedeapsă s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 13 octombrie la 10 decembrie 2003. Prin aceiași sentință au fost condamnați la pedepse privative de libertate și inculpații O.D.G.

și C.C. S-a reținut, în esență, că în ziua de 12 octombrie 2003, după ce au consumat băuturi alcoolice, cei trei inculpați au încercat să deposedeze prin violență pe partea vătămată C.D. de un telefon mobil. Partea vătămată (care a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale) a reușit să fugă și să alerteze organele de poliție. Sosit la fața locului, agentul șef adjunct F.I. a fost lovit de inculpații O.N.C. și O.D.G. cu capul și pumnii în zona feței și apoi amenințat și atacat cu cuțitul de către primul inculpat. Față de atitudinea agresivă a inculpaților F.I. (care a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale), cu sprijinul cetățenilor a reușit să alerteze mai mulți polițiști, la fața locului sosind Ș.M., S.E., H.C., C.I., C.C.

și N.G., toți îmbrăcați în uniformă. Inculpații O.D.G. și O.N.C. i-au amenințat pe polițiști cu cuțitele și cu pietre, aceștia fiind nevoiți să folosească armamentul din dotare, pistoale, cu care i-au somat și au tras în aer focuri de avertisment. Cei doi inculpați au reușit să fugă și să se înarmeze cu furci, încercând apoi să agreseze pe polițiști și să iasă din încercuire. Abia după ce au fost răniți prin împușcare în zona picioarelor, cei doi inculpați au fost imobilizați și dezarmați. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 74 din 2 martie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpații au cerut reducerea pedepselor. Declarând recurs, inculpatul O.N.C. a solicitat să-i fie redusă pedeapsa aplicată de prima instanță.

Recursul este nefondat. În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de acesta. Pedepsele aplicate faptelor aflate în concurs au fost bine individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, s-a avut în vedere gravitatea faptelor în contextul în care au fost săvârșite și persoana inculpatului care a mai suferit condamnări în minorat pentru fapte de violență (două infracțiuni de tâlhărie), care însă nu atrag starea de recidivă. Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsa aplicată se va deduce la zi perioada arestării preventive și se va dispune ca onorariul cuvenit avocatului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.N.C. împotriva deciziei penale nr. 74 din 2 martie 2004 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2003 la 3 iunie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2004.