ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4180/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 313 din 15 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 272/P/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul T.F., din infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., 239 alin. (1), (3) și (4) C. pen., art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., art. 239 alin. (2) și (4) C. pen., art. 239 alin. (2) și (4) C. pen., art. 239 alin. (3) și (4) C. pen., și art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 33 lit. a) și b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul T.F., la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj prevăzute de art. 239 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (3) și (4) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an și 6 luni, în total 8 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 și 71 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1021 zile neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 201/2000 a Tribunalului Argeș, rest care a fost contopit cu rezultanta de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 3 luni, în total 8 ani și 9 luni închisoare, în condițiile art. 57 și 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 10 decembrie  2004 și până la pronunțare, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit aflat la camera de corpuri delicte a I.P.J. Argeș.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul G.M.C., din infracțiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., art. 239 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., și trei infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) și art. 3 lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul G.M.C., la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., trei pedepse de câte 5 ani închisoare de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. b) și 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 6 ani, sporită cu un an, în total 7 ani închisoare, în condițiile art. 57 și 71 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 581 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr. 1551/2001 a Judecătoriei Pitești, rest care a fost contopit cu rezultanta de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani, sporită cu 3 luni, în total 7 ani și 3 luni închisoare în condițiile art. 57 și 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 11 decembrie  2004 și până la pronunțare, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Au fost obligați inculpații să plătească în solidar 500 lei (RON) despăgubiri către partea civilă B.D.V.

Au fost obligați inculpații să plătească și câte 200 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat, din care 80 lei onorariile avocaților din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut ca situație de fapt, că în noaptea de 9 decembrie 2004, lucrătorii de poliție de la Secția 2 Pitești au fost sesizați telefonic, în jurul orei 1,45, de către martora S.M. cu faptul că în magazinul alimentar SC D.T.D. SRL, situat în cartierul Craiovei – Pitești, se aud zgomote suspecte, specifice unei spargeri.

În consecință, patrula de intervenție sprijinită de militari în termen, jandarmi, s-a deplasat la fața locului, constatând că în magazin se aflau mai multe persoane intrate în magazin prin efracție și ascunse după rafturile cu mărfuri, persoane care, sesizându-se de prezența poliției, s-au refugiat în magazia de mărfuri, ce face corp comun cu wc-ul unității.

Totodată, persoanele respective au stins becul neon din magazin și, la adăpostul întunericului, au început să arunce cu sticle de bere, goale sau pline, spre polițiști, precum și cu produse alimentare, respectiv cartofi.

S-a mai reținut că, realizând că nu se poate acționa eficient pentru prindere acestora și există riscuri privind integritatea corporală ori producerea de consecințe grave, polițiștii s-au retras afară din magazin, unul dintre ei intenționând să ceară ajutoare prin stația radio. În acest timp, cei rămași în interior au continuat să acționeze violent, forțând ieșirea din magazin, împrejurare în care au spart geamul termopan de la ușa de la intrare și l-au lovit la nivelul cotului stâng pe agentul de poliție N.S., cu o sticlă aruncată spre el.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală, victima a avut nevoie de 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor corporale suferite.

Constatând că din interiorul magazinului au ieșit 6 persoane, care și-au asigurat scăparea prin fugă, lucrătorii de poliție au plecat în urmărirea a trei dintre ei, reușindu-se prinderea unuia în zona Bibescu Vodă, cu ajutorul altei echipe de polițiști de la secția 3, aflată în misiune în zona de competență sus-menționată și anume agent de poliție B.D.N. și jandarm B.R.

Cel reținut a fost condus la secția de poliție și s-a stabilit că este vorba de inculpatul T.F., identificat de patrula de poliție și în incinta magazinului. Cu această ocazie, s-a găsit asupra inculpatului un cuțit cu lama de 10 cm., ascuns în buzunarul interior al gecii cu care era îmbrăcat, cuțit ce a fost reținut și depus la camera de corpuri delicte.

Totodată, s-a constatat că inculpatul prezenta zgârieturi și pete de culoare brun-roșcat, la nivelul palmei drepte și a degetelor, produse, cel mai probabil la locul faptei.

Cercetarea locului faptei a evidențiat producerea de pagube materiale în magazin, constând în distrugerea de mărfuri și spargerea geamului ușii de la intrare, pagubă apreciată de partea vătămată B.D.V. la suma de 5.000.000 lei. De asemenea, în magazin, cu ocazia cercetărilor s-au identificat, ridicat și valorificat urma papilare de pe diverse bunuri, inclusiv cele aflate în cinci saci din plastic tip gunoi menajer, care urmau să fie însușiți de către autorii spargerii.

Rapoarte de expertiză dactiloscopică efectuate în cauză au stabilit că aceste urme au fost create de către inculpații T.F. și G.M.C.

Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că nu s-a afta la locul incidentului, în noaptea de 9 decembrie 2004, situația de fapt, astfel stabilită a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală, coroborate cu declarațiile părților vătămate, precum și cu depozițiile martorilor B.R., B.D.N., S.M., B.G.R., G.M. și B.M.G., audiați în cauză.

Referitor la încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, tribunalul a apreciat că aceasta este greșită, întrucât faptele inculpaților, de a amenința în aceeași împrejurare mai multe persoane care îndeplineau o funcție ce implică exercitarea autorității de stat, aflate în exercițiul funcției, nu constituie o unitate infracțională, ci o pluralitate de infracțiuni.

Întrucât din probele administrate a rezultat că în momentul intervenției celor trei părți vătămate, inculpații nu le-au insultat, ci doar au făcut niște zgomote ca „în filmele cu indieni când pornesc la atac”, prima instanță a concluzionat că în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpaților și alin. (1) al art. 239 C. pen.

De asemenea, sub aspectul concursului de infracțiuni reținut în rechizitoriu, tribunalul a apreciat că, în ce-l privește pe inculpatul G.M.C., acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. b) C. pen., în vreme ce față de inculpatul T.F. au fost reținute atât dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., cât și acelea ale art. 33 lit. b) C. pen.

La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., reținându-se gradul sporit de pericol social al faptelor comise, starea de recidivă în care acestea au fot săvârșite, precum și atitudinea nesinceră a inculpaților pe parcursul procesului penal.

În funcție de acestea, s-a apreciat că scopul preventiv și educativ, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi realizat numai prin condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea situate peste jumătatea dintre minimul și maximul prevăzut de textele incriminatoare, pedepse ce vor fi executate în condiții privative de libertate.

S-a făcut aplicațiunea art. 34 C. pen., contopindu-se pedepsele aplicate și dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele, la care s-au adăugat sporuri, determinate de numărul mare de infracțiuni comise în împrejurarea dată.

Întrucât faptele deduse judecății au fost comise în timpul liberării condiționate, mai înainte de împlinirea duratei pedepselor anterioare ce le-au fost aplicate inculpaților, s-a făcut aplicațiunea și a dispozițiilor art. 61 C. pen., revocându-se beneficiul liberării condiționate pentru restul de zile rămas neexecutat și contopindu-se acest rest cu pedepsele rezultante aplicate pentru faptele deduse judecății, urmând ca inculpații să le execute pe cele mai grele la care au fost aplicate sporuri, determinate de persistența infracțională a celor doi.

În baza art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepse perioadele executate și s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului găsit asupra inculpatului T.F.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei solicitate de către partea B.D.V. cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse prin faptele culpabile ale acestora.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpații T.F. și G.M.C., solicitând desființarea în parte a hotărârii, în sensul reindividualizării pedepselor și reducerii cuantumului acestora pe motiv că, prin declarațiile date în fața instanței de apel, și-au recunoscut faptele.

Prin decizia penală nr. 58/ A din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 905/P/2005 au fost admise apelurile penale declarate de inculpații T.F. și G.M.C. împotriva sentinței penale nr. 313 din 15 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr. 272/P/2005.

S-a desființat în parte sentința penală.

Au fost descontopite pedepsele rezultante aplicate ambilor apelanți inculpați în pedepsele componente și înlăturate sporurile.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor de ultraj reținute în sarcina inculpatului T.F., din 2 infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în 2 infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru fiecare și din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-au recontopit pedepsele și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an și 6 luni, în total 8 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 și 71 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor de ultraj reținute în sarcina apelantului inculpat G.M.C. din 3 infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în 3 infracțiuni prevăzute de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-au recontopit pedepsele și s-a dispus executare pedepsei celei mai grele, de 6 ani închisoare, sporită cu un an, în total 7 ani, în condițiile art. 57 și 71 C. pen.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii apelate.

S-a menținut starea de arest a apelanților inculpați și s-a dedus în continuare, pentru fiecare, prevenția.

Cheltuielile judiciare avansate de stat inclusiv onorariu avocat oficiu în sumă de 100 RON pentru fiecare, au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că apelurile sunt fondate, însă pentru alte motive decât cele ce se invocă.

Așa cum corect a reținut prima instanță, în concordanță cu probele administrate în cauză, cei doi apelanți inculpați se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care a fost dispusă condamnarea, constând, în esență, în următoarele: în noaptea de 9 decembrie 2004, inculpații, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, au pătruns prin efracție în magazinul alimentar aparținând SC D.T.D. SRL din Pitești, în scopul însușirii pe nedrept de bunuri; după ce puseseră în 5 saci de plastic bunurile însușite, cei în cauză au fost surprinși de un echipaj al poliției asupra polițiștilor, reușind să-l rănească ușor pe unul dintre aceștia. Inculpatul T.F. avea asupra sa, în momentul în care a fost reținut de către polițiști, un cuțit.

Pe tot parcursul urmăririi penale, al judecării în primă instanță și chiar în faza apelului, inculpații au avut o atitudine nesinceră, negând că s-ar fi aflat la locul incidentului în noaptea de 9 decembrie 2004.

În dovedirea acestor susțineri, inculpații au solicitat admiterea probei cu martori, despre care au pretins că ar cunoaște împrejurarea că, la momentul comiterii infracțiunilor, se aflau într-un bar. Proba a fost încuviințată de către instanța de apel, iar după administrarea ei inculpații au dorit să-și completeze declarațiile, în sensul că au recunoscut faptele ce le-au fost reținute în sarcină.

Invocând ca argument atitudinea lor sinceră, așa cum a rezultat din declarațiile astfel modificate, inculpații au solicitat instanței de apel reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.

Această cerere a fot considerată, ca fiind neîntemeiată, pe de-o parte pentru faptul că schimbarea atitudinii inculpaților în această fază nu este de natură a contribui întru-un mod determinant la aflarea adevărului, iar pe de altă parte, art. 72 C. pen., prevede a se lua în considerare, printre alte criterii de individualizare a pedepselor, conduita în ansamblu a infractorului.

Or, în această privință este de remarcat, așa cum judicios a reținut tribunalul, gradul sporit de pericol social al faptelor comise, starea de recidivă în care acestea au fost săvârșite, precum și atitudinea oscilantă a inculpaților pe parcursul procesului penal.

Totuși, sub aspectul încadrării juridice a faptelor, hotărârea a fost considerată ca fiind nelegală.

Astfel, art. 239 C. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 160/2005, incriminează, în alin. (1), ultrajul prin amenințare, iar în alin. (2) al aceluiași articol, este incriminată forma agravată a infracțiunii și anume lovire sau orice acte de violență, precum și vătămarea corporală săvârșite împotriva funcționarului public.

În fine, în alin. (3) al art. 239 C. pen., se prevede că, dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvârșite împotriva unui magistrat, polițist sa jandarm ori alt militar, maximul special al pedepselor se majorează.

În raport cu aceste reglementări legale, instanța de apel a constatat că încadrarea juridică a faptelor comise de către apelanții inculpați este în art. 239 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și respectiv, în art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., sens în care s-a dispus prin prezenta decizie.

În ce-l privește pe apelantul inculpat G.M.C., acesta a depus la dosar o serie de acte medicale din care a rezultat că prezintă oligofrenie de gradul I, așa încât a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Din concluziile acestei expertize a rezultat că cel în cauză are discernământul păstrat în raport cu faptele comise.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, cererea formulată de partea civilă a fost corect soluționată, prin admiterea ei.

Pentru cele ce preced, curtea de apel a admis ambele apeluri, în temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. și, desființând în parte sentința penală, a descontopit pedepsele rezultante în pedepsele lor componente, înlăturând sporurile.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor comise de ambii apelanți inculpați, după care au fost recontopite pedepsele și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, la care s-a adăugat un spor, atras, așa cum s-a arătat anterior, de gradul sporit de pericol social al faptelor comise, de starea de recidivă în care acestea au fot săvârșite, precum și atitudinea oscilantă a inculpaților pe parcursul procesului penal, menținându-se în rest, dispozițiile hotărârii atacate.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-au dedus din pedepse, perioadele executate în arest preventiv, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut în continuare starea de arest a acestora, văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpații G.M.C. și T.F.

În motivele scrise de recurs, recurentul inculpat G.M.C. a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici și schimbarea încadrării juridice, deoarece participarea sa la această faptă nu întrunește elementele infracțiunilor de tentativă la tâlhărie și ultraj. După cum rezultă din procesele-verbale și din declarații, fapta săvârșită de el constituie tentativă de furt, nimeni dintre ei nu a avut contact direct sau fizic cu vreunul dintre polițiști, T.F. a aruncat cu o sticlă în geamul magazinului pentru al sparge și pentru a fugi, timp în care cei doi polițiști i-au surprins în incinta magazinului, erau la ușa situată la circa 4 m. de locul unde s-a spart geamul.

În motivele scrise de recurs, recurentul inculpat T.F. a menționat că este vinovat, dat în raport cu gravitatea faptei sale, pedeapsa aplicată este prea mare, apreciind că deși a fost desființată în parte sentința penală, la o nouă judecată i s-a dat aceeași pedeapsă.

La termenul de astăzi, apărătorul recurenților inculpați, în concluziile orale, în dezbateri a învederat că recursul vizează latura penală a cauzei, respectiv cuantumul pedepsei aplicate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., apreciind că se impune reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților, în raport cu împrejurările în care s-a comis infracțiunea și cu circumstanțele personale ale acestora, solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate.

Concluziile procurorului, precum și pozițiile recurenților inculpați, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de inculpații G.M.C. și T.F. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele instanței de fond, cu privire la vinovăția inculpaților în săvârșirea tuturor faptelor reținute în sarcina acestora, iar la rândul ei în baza propriului examen, în mod judicios și pe baza mijloacelor de probă administrate, în apel a stabilit vinovăția inculpaților G.M.C. și T.F. în comiterea infracțiunilor de ultraj, prin schimbarea corectă a încadrărilor juridice, ca urmare a modificărilor survenite prin Legea nr. 160/2005, de către curtea de apel, în raport cu situația de fapt arătată de către aceasta.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților G.M.C. și T.F. care, în noaptea de 9 decembrie 2004, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, au pătruns prin efracție în magazinul alimentar aparținând SC D.T.D. SRL Pitești, în scopul însușirii de bunuri, dar după ce au pus în cinci saci din plastic bunurile însușite, cei în cauză au fost surprinși de un echipaj al poliției și pentru a-și asigura scăparea au exercitat amenințări și violențe asupra polițiștilor, reușind să-l rănească ușor pe unul dintre aceștia, inculpatul T.F. având asupra sa, în momentul reținerii de către polițiști și un cuțit, întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al tuturor infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar pentru cele de ultraj, prin schimbarea încadrărilor juridice de către instanța de apel.

Astfel, în procesul-verbal întocmit, la data de 10 decembrie 2004, au fost descrise în amănunt împrejurările faptice, precum și momentul lovirii polițistului de către T.F. cu o sticlă astfel „…Am fost lovit în cap de o sticlă care s-a spart, conținutul vărsându-se pe haine, fapt ce m-a determinat să încerc imobilizarea unuia dintre indivizi, prin al lua în brațe, urmând să-l trântesc la pământ, însă acesta m-a lovit și el cu o sticlă în cotul stâng. L-am recunoscut pe acest individ care m-a lovit cu sticla în cot ca fiind T.F. zis P., cunoscut ca infractor ce s-a ocupat cu tâlhării …”.

În declarațiile sale date, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță partea vătămată N.S.M. a arătat că „…Între timp, am ajuns și eu acolo și am văzut că cel prins este T.F., adică cel care mă lovise cu sticla în cot și pe care-l cunoșteam cu porecla de P., locuiește în zona izvorului din cartierul Prundu și mai fusese prins săvârșind alte infracțiuni”; „În timp ce suspecții aruncau cu obiecte în noi am fost lovit de o sticlă cu bere în podul mâinii stângi unde s-a și spart. Arăt faptul că am fost lovit de inculpatul T.F. pe care îl cunoșteam, întrucât locuiește în raza mea de competență. În grupul în a cărui urmărire plecasem eu se afla și inculpatul T.F. care la un moment dat s-a despărțit de grup fugind către Cartierul Războieni”.

În declarațiile lor, martorii B.D., B.R., V.T., partea vătămată T.M. au relatat circumstanțele reale percepute, în magazin, violențele exercitate, cât și aspecte legate de urmărirea celor aflați în interior, fiind identificat T.F. de către N.S. care a spus că-l cunoaște pe cel reținut fiind din zona de competență Cartierul Prundu și s-a aflat într-un magazin de la complexul B., pe care îl spărsese împreună cu alții, de unde au reușit să fugă pentru că au stins lumina în magazin și au aruncat cu sticle spre ei (declarațiile martorului B.D.N.).

Din coroborarea mijloacelor de probă mai sus arătate, cu celelalte administrate în cursul urmăririi penale, cercetării judecătorești, în primă instanță, precum și în apel, a fost dovedită contribuția inculpatului T.F. în săvârșirea infracțiunilor arătate, acesta având reprezentarea urmărilor faptelor sale și pe care le-a urmărit, așa încât acesta a comis infracțiunile, din punct de vedere subiectiv, cu intenție directă.

Astfel, poziția adoptată, în ultimul cuvânt, de recurentul inculpat T.F., în sensul că nu a avut intenția de a tâlhări pe nimeni, nu poate fi reținută, deoarece din modalitatea concretă de comitere a tuturor faptelor a rezultat că acesta a acționat cu intenție directă, așa cum s-a arătat mai sus.

Înalta Curte apreciază că sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor două inculpați a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise, agravat de multitudinea faptelor comise, de urmările produse, aducându-se atingere unor valori sociale importante, dar și de circumstanțele personale ale acestora, care au avut o atitudine oscilantă, inițial negând faptele, pentru ca în apel să le recunoască, ambii inculpați sunt recidiviști, dovedind perseverență infracțională, sunt fără ocupație.

Cuantumurile diferențiate ale pedepselor aplicate inculpaților, respectiv, orientate către medie și peste medie pentru infracțiunile de ultraj, prin care s-a adus atingere autorității, urmând ca în urma recontopirii, pedepsele cele mai grele să fie sporite la rândul lor diferit, au fost considerate singurele în măsură care să conducă la realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepselor, dând posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive ale celor două inculpați.

Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea recurenților inculpați, în sensul reindividualizării pedepselor aplicate, în sensul reducerii lor, deoarece au fost evaluate în mod plural criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.M.C. și T.F. împotriva deciziei penale nr. 58/ A din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată, inculpatului G.M.C. durata arestării preventive de la 11 decembrie 2004 la 29 iunie 2006.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.F. durata arestării preventive de la 10 decembrie 2004 la 29 iunie 2006.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.M.C. și T.F. împotriva deciziei penale nr. 58/ A din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, inculpatului G.M.C. durata arestării preventive de la 11 decembrie 2004 la 29 iunie 2006.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.F. durata arestării preventive de la 10 decembrie 2004 la 29 iunie 2006.

Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2006.