ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2344/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 217 din 22

mai 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul Ș.M. la:

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C.

pen. și

- 3 ani și 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, astfel

că, în final, va executa pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., din durata

pedepsei aplicate s-a dedus perioada reținerii de 24 de ore, din ziua de 26

august 2000.

S-a constatat că partea vătămată

A.Ș.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Începând cu data de 1 august 2000,

inculpatul Ș.M., lăcătuș în cadrul SC A. SA Galați, a lucrat în calitate de

conducător auto pe microbuzul societății, șoferul titular fiind plecat în

concediu.

La data de 22 august 2000, fiind

angajat într-un accident de circulație inculpatul a spart parbrizul din față a

microbuzului. Pentru a-și putea continua activitatea, inculpatul a împrumutat

de la un vecin un parbriz, pe care l-a montat la microbuzul său, urmând ca

ulterior să-l restituie.

În ziua de 26 august 2000, în jurul

orelor 12,30, pe str. George Coșbuc din municipiul Galați, a observat în

parcarea din fața SC G. SA Galați, microbuzul de culoare albastră, ce aparținea

părții vătămate B.P., care lucrează în calitate de conducător auto la această

unitate.

Întrucât microbuzul părții vătămate

era de aceeași serie cu microbuzul pe care lucra el, deci aveau parbrizele

identice, inculpatul și-a propus să-l sustragă, urmând a-l restitui vecinului

pe cel împrumutat.

Pentru a pune în practică această

hotărâre, inculpatul a parcat microbuzul său lângă cel al părții vătămate și cu

ajutorul unei șurubelnițe, a început activitatea de demontare a parbrizului de

la microbuzul părții vătămate.

În timpul activității de demontare,

parbrizul s-a spart și căzând jos a făcut zgomot.

Pentru a nu fi observat, inculpatul

s-a urcat în microbuzul său cu intenția de a părăsi locul faptei.

Zgomotul căderii și spargerii

parbrizului a fost auzit de numitul F.C., care tocmai ieșea pe poarta

societății SC G. SA Galați, îndreptându-se spre str. George Coșbuc. Privind

către direcția din care a venit zgomotul, acesta a observat lipsa parbrizului

de la microbuzul părții vătămate, care era căzut jos și pe inculpat, care se

îndrepta în fugă către microbuzul său.

Dându-și seama că parbrizul s-a

spart datorită manoperelor desfășurate de inculpat, F.C. a pornit în urmărirea

acestuia, reușind să-l prindă tocmai în momentul în care se urca la volanul

microbuzului său.

Pentru a-l reține, F.C. a încercat

să scoată cheile din contactul microbuzului unde se afla inculpatul, însă acesta

a opus rezistență folosind chiar și acte de violență.

În aceste împrejurări, F.C. l-a

prins pe inculpat de gât, luptându-se cu el. Pentru a scăpa din prinsoare,

inculpatul a luat un ciocan din cabină cu care a vrut să-l lovească pe F.C.

Gardianul public, A.Ș.D., care se

afla la serviciu la postul de control situat la intrarea SC G. SA, a observat

că F.C. încerca să-l scoată pe inculpat din microbuz, astfel că s-a deplasat în

acel loc, cerându-i inculpatului să coboare.

Inculpatul a schițat un gest care

lăsa să se înțeleagă că va coborî, dar imediat a pornit motorul, a dat

microbuzul înapoi, împrejurare în care ușa fiind deschisă l-a lovit pe

gardianul public, prinzându-l între ușa microbuzului și celălalt microbuz de la

care se încercase demontarea parbrizului.

În urma loviturii cu ușa, gardianul

public a suferit leziuni ușoare.

În momentul în care inculpatul a

intenționat să părăsească locul faptei, virând spre stânga pentru a scoate

microbuzul din parcare, partea vătămată A.Ș.D. s-a așezat în fața microbuzului

cerându-i inculpatului să oprească, lucru pe care acesta nu l-a făcut, motiv

pentru care partea vătămată a fost nevoită să se ferească pentru a nu fi lovit.

În aceeași zi organele de poliție

sesizate cu faptele săvârșite de către inculpat l-au găsit pe acesta la

domiciliu, în timp ce încerca să repare ușa cu care l-a lovit pe gardianul

public.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul Ș.M. pe care a criticat-o în principal cu privire la

încadrarea juridică a faptei de tâlhărie, solicitând schimbarea acesteia în

infracțiunea de furt, întrucât el nu a folosit actele de violență, pentru a-și

asigura scăparea, ci datorită actelor de agresiune la care era supus iar, în

subsidiar, cu privire la pedepsele aplicate și la pedeapsa de executat pe care

le consideră prea severe solicitând reducerea acestora, prin reținerea în

favoarea sa de circumstanțe atenuante.

De asemenea, s-a solicitat ca

pedeapsa ce i se va aplica să fie suspendată condiționat, conform art. 81 și

art. 82 C. pen.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 525/ A din 30 septembrie 2002, a admis apelul declarat de inculpat,

a desființat hotărârea primei instanțe numai cu privire la latura penală și în

rejudecare a decis:

- descontopirea pedepsei rezultante

în pedepsele componente, prin înlăturarea dispozițiilor art. 34 C. pen. și a

sporului de pedeapsă;

- în baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.,

în tentativă la aceeași infracțiune, texte de lege în baza cărora l-a condamnat

pe inculpat la 3 ani închisoare;

- modificarea pedepsei aplicate,

pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., pe care

a redus-o de la 3 ani și 2 luni închisoare la un an închisoare,

- contopirea pedepselor aplicate

inculpatului, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea și anume 3 ani închisoare, la care s-a

adăugat un spor de 4 luni închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa

de 3 ani și 4 luni închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că în ce privește infracțiunea de tâlhărie, ca

infracțiune complexă, nu a fost realizată în integralitatea ei, deoarece inculpatul

nu a reușit să sustragă parbrizul pe care a încercat să-l demonteze, situație

în care în cauză fapta de tâlhărie a rămas în stare de tentativă, sens în care

se impune schimbarea încadrării juridice a faptei.

Pentru aceleași considerente, s-a

arătat că nu poate fi primită nici critica inculpatului de schimbare a

încadrării juridice a faptei de tâlhărie, în infracțiunea de furt calificat,

deoarece este evident că el a folosit actele de violență, pentru a-și asigura

scăparea în legătură cu parbrizul pe care intenționa să și-l însușească.

S-a mai arătat că apelul declarat de

inculpat urmează a fi admis și, în afară de schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea de tâlhărie în tentativă la aceeași infracțiune,

situație care îi este favorabilă în calea sa de atac și cu privire la pedeapsa

aplicată, pentru infracțiunea de ultraj care este prea severă, în cauză urmând

a se da o mai mare eficiență datelor favorabile acestuia, existând suficiente

indicii că reeducarea sa se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse mai

mici.

Decizia Curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpatul Ș.M., pe care a criticat-o referitor la:

- greșita sa condamnare, pentru

tentativă la infracțiunea de tâlhărie, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele

acestei infracțiuni, intenția sa nefiind de a agresa vreo persoană ci de a se

apăra din modul violent, în care aceasta se manifesta, motiv pentru care a

solicitat schimbarea încadrării juridice a acestei infracțiuni, în tentativă la

infracțiunea de furt calificat și infracțiunea de lovire;

- achitarea pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj, întrucât cel care s-a manifestat violent a fost

gardianul public, el neavând intenția de a agresiona ori violenta pe acesta,

astfel că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive și anume

intenția;

- pedeapsa aplicată pe care o

consideră prea severă și modalitatea de executare a acesteia în sensul de a se

dispune suspendarea condiționată a executării.

Recursul declarat de inculpatul Ș.M.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că în cauză a fost stabilită o corectă situație de fapt și

că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor imputate, pentru care i

s-au aplicat pedepse just individualizate, atât în ce privește cuantumul

acestora cât și al modalității de executare.

l-a condamnat pe inculpat, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie,

deoarece fapta acestuia de a încerca să-și însușească parbrizul de la

microbuzul aparținând altei persoane, faptă care a rămas în stare de tentativă

și apoi opunerea sa și folosirea de acte de violență în vederea asigurării

scăpării, în momentul în care a fost surprins, îndeplinește trăsăturile

infracțiunii de tâlhărie, în speța rămasă în stadiul tentativei, motiv pentru

care nu poate fi primită critica formulată sub acest aspect.

acte de violență asupra unui gardian public, aflat în exercițiul atribuțiunilor

legale, în momentul în care acesta i-a cerut să coboare din microbuz, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, faptă corect reținută în

sarcina sa.

De menționat faptul că gardianul

public nu și-a depășit atribuțiunile legale și nici nu a folosit acte de

violență ori de altă natură asupra inculpatului.

Prin urmare, cererea inculpatului de

a fi achitat, pentru această infracțiune nu poate fi primită.

inculpatului și modalitatea de executare a acesteia, se constată că sunt în

afară de orice critică.

Instanța de apel primind critica

inculpatului sub aspectul severității pedepselor, a dat curs acestei cereri și

procedând la o nouă individualizare a dispus reducerea substanțială a acestora,

noua pedeapsă de executat fiind aproape la jumătatea celei aplicate de prima

instanță.

Neexistând elemente noi care să

justifice această cerere, se constată că reducerea din nou a pedepselor nu este

întemeiată.

executare a pedepsei, se constată că a fost bine aleasă de instanțe, existând

garanția că numai prin executarea într-un loc de detenție se pot realiza în

concret, prevederile art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a

altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează ca recursul

declarat de inculpatul Ș.M. să fie respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ș.M., împotriva deciziei penale nr. 525/ A din 30

septembrie 2002, a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, reținerea de o zi, din data de 26 august 2000.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 mai 2003.