ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1430/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 24 ianuarie 2002, reclamanta D.R. a contestat decizia nr. 3 emisă la 17 decembrie 2001, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâților S.C. N.S.T. SRL și S.C. S. să-i restituie terenul în suprafață de 560 mp situat în Târgu Jiu, să plătească daune cominatorii de 500.000 lei/zi de la rămânerea definitivă a sentinței și până la comunicarea deciziei de restituire. În motivarea contestației, D.R. arată că prin notificarea adresată subscrisei S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 560 mp situată în str. 14 Octombrie, dar cererea a fost respinsă, întrucât terenul intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000.

Prin sentința civilă nr. 211, pronunțată la 25 septembrie 2002, Tribunalul Gorj a respins acțiunea reclamantei D.R. reținând, în esență, în considerente, că printr-o altă sentință civilă nr. 1995/1998 a Tribunalului Gorj, s-a dispus restituirea către aceeași reclamantă a imobilelor situate în Târgu Jiu, str. 22 Decembrie și cel situat în aceeași localitate, str. 14 Octombrie. S-a reținut că imobilele respective au fost proprietatea lui N.C., autorul reclamantei, și, că acestea au trecut în patrimoniul statului fără titlu, cu încălcarea dispozițiilor art. II din Decretul 92/1950, întrucât autorul și soția sa făceau parte din categoria persoanelor expres exceptate de la naționalizare. În prezent, pe terenul în litigiu se află o construcție din cărămidă folosită cu destinația de atelier de reparații de către S.C.

N.S.T. SRL. Afirmația reclamantei, în sensul că această construcție datează din 1950, fiind edificată de autorul său, N.C. este nereală, din expertiza efectuată în cauză, rezultând că ridicarea construcției s-a realizat în anul 1973. Instanța de fond a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 10 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal aprobate, iar în temeiul pct. 2 al aceluiași articol, în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții rămasă liberă.

Concluzionând, restituirea în natură a terenului este posibilă numai atunci când, pe acesta se află construcții, iar în art. 10 pct. 4 se precizează că dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Referitor la excepția tardivității apelului, pusă în discuție de instanță, la termenul de 10 februarie 2003, reclamanta a invocat nelegala comunicare a sentinței civile nr. 211 din 25 septembrie 2002, deoarece, aceasta nu a fost realizată la domiciliul mandatarei și nici la domiciliul reclamantei D.R., aceasta din urmă schimbându-și domiciliul la o altă adresă: București, str. Giuseppe Verdi.

S-a reproșat în esență instanței de fond că nu a examinat legalitatea deciziei a cărei anulare s-a solicitat, și că S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu nu a făcut o ofertă de restituire prin echivalent. Motivelor de apel, intimatele S.C. N.S.T. S.A. Tg. Jiu și S.C. S. S.A. Tg. Jiu le-au opus întâmpinare prin care a respins excepția tardivității apelului, în sensul admiterii acesteia și conform art. 284 alin. (1) și respingerii acestei căi de atac, iar în ipoteza în care instanța va aprecia în termen apelul, respingerea acestuia ca nefondat. Prin decizia nr. 16 din 12 februarie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamanta D.R. și a obligat-o pe aceasta la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte S.C.

N.S.T. SRL Tg. Jiu și S.C. S. S.A. Tg. Jiu. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar ordinar a apreciat că apelul este tardiv declarat, întrucât potrivit prevederilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de 15 zile, definit de textul invocat este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Cum, dovada comunicării sentinței civile poartă data de 14 octombrie 2002, iar apelul este declarat la 7 noiembrie 2002, rezultă că cele 15 zile libere, socotite conform art. 101 C. proc. civ., ar expira la 1 noiembrie, aceasta fiind ultima zi pentru declararea în termenul legal al apelului. Susținerile reclamantei, în sensul că nu i-a fost comunicată sentința civilă la domiciliul la care aceasta s-a mutat, respectiv București, str. Giuseppe Verdi, este nepertinentă, întrucât, pe parcursul judecării cauzei, nu s-a indicat de către reclamantă, un alt domiciliu, cu petiție la dosar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 98 din același cod.

În cuprinsul acelorași considerente, instanța a mai reținut că afirmația apelantei, în sensul că sentința primei instanțe trebuia să-i fie comunicată mandatarei sale este lipsită de temei legal, nerezultând din dosarul de fond că reclamanta a făcut vreo cerere în acest sens. Mai mult, prin chiar precizarea acțiunii depusă de reclamanta D.R. la ultimul termen de judecată (25 septembrie 2002) a indicat domiciliul ca fiind în București, str. George Călinescu, astfel că apărarea reclamantei, în sensul respingerii excepției tardivității nu este fondată. Și această hotărâre a făcut obiectul exercitării căii de atac extraordinare de atac a recursului promovat de reclamanta D.R. În motivele de recurs, încadrate în pct. 9 și 10 ale art. 304 C. proc.

civ., reclamanta arată că instanța de apel a omis să cerceteze apărarea sa cu privire la excepția invocată din oficiu. Că instanța nu a realizat legal procedurile de citare pe parcursul soluționării cauzei, că, deși citația la adresa mandatarei M.R. a fost făcută, aceasta este nelegală, iar instanța, respectiv Tribunalul Gorj nu i-a pus în vedere să indice noul domiciliu al mandatarei. Se mai susține, în numele mandatarei M.R., că aceasta nu a avut cunoștință de schimbarea domiciliului reclamantei și, din eroare, instanța a citat-o pe mandatară în loc s-o citeze pe reclamanta D.R. Motivele de recurs, prin prisma criticilor invocate sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente: În petitul acțiunii cu care reclamanta a investit instanța este indicat domiciliul din Târgu Jiu, str. 14 Octombrie, adresă unde, în mod corect s-a dispus pe parcursul soluționării cauzei citarea acesteia, conform mențiunii de la pct. 4 al art. 88 alin. (1) C. proc.

civ. De altfel, din dovezile de îndeplinire ale procedurilor de citare, rezultă semnătura mandatarei pe „procesul-verbal” cu care s-a realizat această măsură procedurală. Printr-o petiție depusă la 25 septembrie 2002, reclamanta D.R. indică un alt domiciliu: București, str. George Călinescu, așa încât, cum în mod corect a procedat instanța, s-a dispus comunicarea sentinței civile nr. 211 din 25 septembrie 2002 a Tribunalului Gorj, la domiciliul de mai sus, expres indicat de reclamantă. Ca atare, instanța fondului a aplicat corect dispozițiile art. 98 C. proc. civ., care prevăd că „schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății, trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței, prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului”.

Pe cale de consecință, hotărârea instanței i-a fost comunicată reclamantei chiar la domiciliul indicat. Împrejurarea că apelul a fost declarat la 7 noiembrie 2002, peste termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) din același cod, nu este imputabilă instanței, iar indicarea ulterioară a unui alt domiciliu al reclamantei ca fiind în București, str. Giuseppe Verdi, în chiar cererea de apel este irelevantă pentru soluționarea corectă a excepției tardivității apelului, întrucât în dosarul de fond nr. 521/2002, schimbarea domiciliului reclamantei a fost indicată la adresa din București, str. George Călinescu, unde, în mod corect s-a realizat procedura de comunicare a sentinței civile nr. 211/2002 a Tribunalului Gorj.

Instanța de control judiciar extraordinar apreciază ca nepertinentă critica referitoare la omisiunea instanței de fond de a examina apărarea reclamantei cu privire la excepția tardivității apelului, deoarece din amplele considerente ale sentinței civile pronunțate rezultă, indubitabil, că instanța de apel a pronunțat hotărârea supusă recursului cu respectarea prevederilor pct. 5 al art. 261 C. proc. civ. Cât privește critica din recurs ce vizează nelegalitatea deciziei nr. 3 din 17 decembrie 2001 emisă de S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu, aceasta nu poate forma obiectul cercetării în recurs, întrucât apelul a fost respins ca tardiv, iar excepția examinată de instanță a fost legal soluționată, în condițiile art. 284 alin. (1) C. proc.

civ. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod și va respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantă. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă D.R.E. la plata cheltuielilor de judecată, de 3.000.000 lei către intimații S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu și S.C. S. S.A. Tg. Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva deciziei nr. 16 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Obligă recurenta-reclamantă la 3.000.000 lei, cheltuieli de judecată către intimați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2004.