ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1430/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj la 24 ianuarie 2002, reclamanta D.R. a contestat decizia nr.

3 emisă la 17 decembrie 2001, solicitând anularea acesteia și obligarea

pârâților S.C. N.S.T. SRL și S.C. S. să-i restituie terenul în suprafață de 560

mp situat în Târgu Jiu, să plătească daune cominatorii de 500.000 lei/zi de la

rămânerea definitivă a sentinței și până la comunicarea deciziei de restituire.

În motivarea contestației, D.R.

arată că prin notificarea adresată subscrisei S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu a solicitat

restituirea în natură a suprafeței de 560 mp situată în str. 14 Octombrie, dar

cererea a fost respinsă, întrucât terenul intră sub incidența dispozițiilor

Legii nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000.

Prin sentința civilă nr. 211,

pronunțată la 25 septembrie 2002, Tribunalul Gorj a respins acțiunea

reclamantei D.R. reținând, în esență, în considerente, că printr-o altă

sentință civilă nr. 1995/1998 a Tribunalului Gorj, s-a dispus restituirea către

aceeași reclamantă a imobilelor situate în Târgu Jiu, str. 22 Decembrie și cel

situat în aceeași localitate, str. 14 Octombrie.

S-a reținut că imobilele respective

au fost proprietatea lui N.C., autorul reclamantei, și, că acestea au trecut în

patrimoniul statului fără titlu, cu încălcarea dispozițiilor art. II din

Decretul 92/1950, întrucât autorul și soția sa făceau parte din categoria

persoanelor expres exceptate de la naționalizare.

În prezent, pe terenul în litigiu se

află o construcție din cărămidă folosită cu destinația de atelier de reparații

de către S.C. N.S.T. SRL.

Afirmația reclamantei, în sensul că

această construcție datează din 1950, fiind edificată de autorul său, N.C. este

nereală, din expertiza efectuată în cauză, rezultând că ridicarea construcției

s-a realizat în anul 1973.

Instanța de fond a apreciat că, în

conformitate cu dispozițiile art. 10 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, în situația

imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial, restituirea în

natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase

nedemolate, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal aprobate,

iar în temeiul pct. 2 al aceluiași articol, în cazul în care pe terenurile

imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită

poate obține restituirea în natură a părții rămasă liberă.

Concluzionând, restituirea în natură

a terenului este posibilă numai atunci când, pe acesta se află construcții, iar

în art. 10 pct. 4 se precizează că dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii

se stabilesc prin echivalent.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta criticând soluția instanței de fond pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Referitor la excepția tardivității

apelului, pusă în discuție de instanță, la termenul de 10 februarie 2003,

reclamanta a invocat nelegala comunicare a sentinței civile nr. 211 din 25

septembrie 2002, deoarece, aceasta nu a fost realizată la domiciliul mandatarei

și nici la domiciliul reclamantei D.R., aceasta din urmă schimbându-și

domiciliul la o altă adresă: București, str. Giuseppe Verdi.

S-a reproșat în esență instanței de

fond că nu a examinat legalitatea deciziei a cărei anulare s-a solicitat, și că

S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu nu a făcut o ofertă de restituire prin echivalent.

Motivelor de apel, intimatele S.C.

N.S.T. S.A. Tg. Jiu și S.C. S. S.A. Tg. Jiu le-au opus întâmpinare prin care a

respins excepția tardivității apelului, în sensul admiterii acesteia și conform

art. 284 alin. (1) și respingerii acestei căi de atac, iar în ipoteza în care instanța

va aprecia în termen apelul, respingerea acestuia ca nefondat.

Prin decizia nr. 16 din 12 februarie

2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca tardiv, apelul declarat de

reclamanta D.R. și a obligat-o pe aceasta la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată

către intimatele-pârâte S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu și S.C. S. S.A. Tg. Jiu.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar ordinar a apreciat că apelul este tardiv

declarat, întrucât potrivit prevederilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ.,

termenul de 15 zile, definit de textul invocat este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Cum, dovada comunicării sentinței

civile poartă data de 14 octombrie 2002, iar apelul este declarat la 7

noiembrie 2002, rezultă că cele 15 zile libere, socotite conform art. 101 C.

proc. civ., ar expira la 1 noiembrie, aceasta fiind ultima zi pentru declararea

în termenul legal al apelului.

Susținerile reclamantei, în sensul

că nu i-a fost comunicată sentința civilă la domiciliul la care aceasta s-a

mutat, respectiv București, str. Giuseppe Verdi, este nepertinentă, întrucât,

pe parcursul judecării cauzei, nu s-a indicat de către reclamantă, un alt

domiciliu, cu petiție la dosar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 98 din

același cod.

În cuprinsul acelorași considerente,

instanța a mai reținut că afirmația apelantei, în sensul că sentința primei

instanțe trebuia să-i fie comunicată mandatarei sale este lipsită de temei

legal, nerezultând din dosarul de fond că reclamanta a făcut vreo cerere în acest

sens.

Mai mult, prin chiar precizarea

acțiunii depusă de reclamanta D.R. la ultimul termen de judecată (25 septembrie

2002) a indicat domiciliul ca fiind în București, str. George Călinescu, astfel

că apărarea reclamantei, în sensul respingerii excepției tardivității nu este

fondată.

Și această hotărâre a făcut obiectul

exercitării căii de atac extraordinare de atac a recursului promovat de

reclamanta D.R.

În motivele de recurs, încadrate în

pct. 9 și 10 ale art. 304 C. proc. civ., reclamanta arată că instanța de apel a

omis să cerceteze apărarea sa cu privire la excepția invocată din oficiu. Că

instanța nu a realizat legal procedurile de citare pe parcursul soluționării

cauzei, că, deși citația la adresa mandatarei M.R. a fost făcută, aceasta este

nelegală, iar instanța, respectiv Tribunalul Gorj nu i-a pus în vedere să

indice noul domiciliu al mandatarei.

Se mai susține, în numele mandatarei

M.R., că aceasta nu a avut cunoștință de schimbarea domiciliului reclamantei

și, din eroare, instanța a citat-o pe mandatară în loc s-o citeze pe reclamanta

D.R.

Motivele de recurs, prin prisma

criticilor invocate sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele

considerente:

În petitul acțiunii cu care

reclamanta a investit instanța este indicat domiciliul din Târgu Jiu, str. 14

Octombrie, adresă unde, în mod corect s-a dispus pe parcursul soluționării

cauzei citarea acesteia, conform mențiunii de la pct. 4 al art. 88 alin. (1) C.

proc. civ. De altfel, din dovezile de îndeplinire ale procedurilor de citare, rezultă

semnătura mandatarei pe „procesul-verbal” cu care s-a realizat această măsură

procedurală.

Printr-o petiție depusă la 25

septembrie 2002, reclamanta D.R. indică un alt domiciliu: București, str.

George Călinescu, așa încât, cum în mod corect a procedat instanța, s-a dispus

comunicarea sentinței civile nr. 211 din 25 septembrie 2002 a Tribunalului

Gorj, la domiciliul de mai sus, expres indicat de reclamantă.

Ca atare, instanța fondului a

aplicat corect dispozițiile art. 98 C. proc. civ., care prevăd că „schimbarea

domiciliului uneia din părți în timpul judecății, trebuie, sub pedeapsa

neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței, prin petiție la

dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de

predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează

instanța despre schimbarea domiciliului”.

Pe cale de consecință, hotărârea

instanței i-a fost comunicată reclamantei chiar la domiciliul indicat.

Împrejurarea că apelul a fost

declarat la 7 noiembrie 2002, peste termenul legal prevăzut de art. 284 alin.

(1) din același cod, nu este imputabilă instanței, iar indicarea ulterioară a

unui alt domiciliu al reclamantei ca fiind în București, str. Giuseppe Verdi,

în chiar cererea de apel este irelevantă pentru soluționarea corectă a

excepției tardivității apelului, întrucât în dosarul de fond nr. 521/2002,

schimbarea domiciliului reclamantei a fost indicată la adresa din București,

str. George Călinescu, unde, în mod corect s-a realizat procedura de comunicare

a sentinței civile nr. 211/2002 a Tribunalului Gorj.

Instanța de control judiciar

extraordinar apreciază ca nepertinentă critica referitoare la omisiunea

instanței de fond de a examina apărarea reclamantei cu privire la excepția

tardivității apelului, deoarece din amplele considerente ale sentinței civile

pronunțate rezultă, indubitabil, că instanța de apel a pronunțat hotărârea

supusă recursului cu respectarea prevederilor pct. 5 al art. 261 C. proc. civ.

Cât privește critica din recurs ce

vizează nelegalitatea deciziei nr. 3 din 17 decembrie 2001 emisă de S.C. N.S.T.

SRL Tg. Jiu, aceasta nu poate forma obiectul cercetării în recurs, întrucât

apelul a fost respins ca tardiv, iar excepția examinată de instanță a fost

legal soluționată, în condițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție urmează a face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1)

teza a II-a din același cod și va respinge, ca nefondat recursul declarat de

reclamantă.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă D.R.E. la plata cheltuielilor de

judecată, de 3.000.000 lei către intimații S.C. N.S.T. SRL Tg. Jiu și S.C. S.

S.A. Tg. Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta D.R. împotriva deciziei nr. 16 din 12 februarie 2003 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la

3.000.000 lei, cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 februarie 2004.