ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4145/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 13 mai 2002 Tribunalul Militar Teritorial i-a condamnat pe inculpații: - plt. maj. (r.) T.S.; - C.T.V.; - în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen., la câte 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.T.V. a autoturismului Dacia și de la ambii inculpați a 3 bidoane plastic și a unei canistre metalice. Inculpații au fost obligați, fiecare, la cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 30 august 2001, orele 21,30, inculpații plt.

maj. T.S., agent de ordine în cadrul Poliției municipiului Târgu Jiu și C.T.V., civil, au fost surprinși în flagrant în timp ce încercau să sustragă gazolină din conducta de pe raza comunei Dănești, pct. Răchita, de agenții de pază ai firmei G.I. S.R.L. Târgu Jiu. Din mijloacele de probă administrate a rezultat că cei doi inculpați s-au înțeles în prealabil pentru a comite fapta, în care scop s-au deplasat cu autoturismul inculpatului C.T.V. în care aveau două bidoane din plastic de câte 60 l fiecare, un bidon din plastic de 20 l și o canistră metalică de 20 litri. În punctul Răchita, unde inculpatul C.T.V. cunoștea că există pe conductă practicată o gaură astupată cu un cep din lemn, acest inculpat a scos dopul pentru a umple recipienții, moment în care, datorită gazelor emanate, i-a venit rău și a leșinat.

Imediat au apărut agenții de pază T.P. și P.E., care au ajutat la scoaterea inculpatului din zona conductei, acesta revenindu-și la scurt timp. La fața locului au sosit și doi lucrători de poliție, care au luat primele măsuri pentru cercetare. Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apel, criticând-o sub aspectul modalității de executare, susținând că se impune aplicarea dispozițiilor art. 86 7 C. pen., referitoare la executarea pedepselor la locul de muncă și, distinct, inculpatul C.T.V. invocând greșita confiscare a autoturismului, întrucât acesta nu a servit la comiterea infracțiunii. Prin decizia nr. 102 din 19 noiembrie 2002, Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de inculpatul C.T.V.

și a desființat hotărârea atacată numai cu privire la dispoziția de confiscare a autoturismului, măsură de siguranță pe care a înlăturat-o. A fost respins apelul inculpatului T.S., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de control judiciar a constatat că în cauză, în raport de pericolul social ridicat al infracțiunii, este corectă aprecierea făcută la fond cu privire la modalitatea de executare a pedepselor prin privare de libertate. În ce privește critica dispoziției de confiscare a autoturismului, s-a constatat că aceasta este întemeiată, cu motivarea că autovehicului nu a fost folosit la săvârșirea infracțiunii de furt care a rămas în faza tentativei. Decizia sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpați, ambii solicitând casarea hotărârilor pentru netemeinicia acestora în dispoziția referitoare la modalitatea de executare a pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 86 7 C. pen., privind executarea acestora la locul de muncă.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat. Din mijloacele de probă administrate rezultă fără echivoc existența faptei și a vinovăției inculpaților. De altfel, inculpații au fost surprinși în flagrant, iar recunoașterea faptei de către aceștia trebuie privită și prin această realitate. Analizând împrejurările săvârșirii infracțiunii, respectiv deplasarea inculpaților din municipiul Târgu Jiu pe raza comunei Logrești, pe timp de noapte, ajungând cu precizie în punctul Răchita, unde exista practicată în conducta de transport a gazolinei, o gaură astupată cu un cep din lemn, se impune fără rezerve concluzia că făptuitorii cunoșteau din precedent, fie printr-o cercetare prealabilă, fie printr-o anterioară comitere a unei sustrageri, locul și facilitățile de realizare a furtului.

Prin aceste împrejurări se relevă gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii, care se alătură celui generic, determinat de obiectul material vizat și exprimat în evaluarea legală agravată. Față de cele ce preced, se constată că în cauză s-a ținut seama, la individualizarea pedepselor, atât în ce privește durata, cât și modalitatea de executare, de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și este justificată aprecierea că scopul pedepsei, arătat de art. 52 C. pen. și constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, nu poate fi realizat decât prin executarea acestora în regim privativ de libertate. Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., existența vreunui caz de casare a acestora, recursurile inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.S. și C.T.V. împotriva deciziei nr. 102 din 19 noiembrie 2002 a Curții Militare de Apel. Obligă pe inculpatul C.T.V. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul T.S. la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.